Se întâmplă ceva miraculos! Simt că întineresc. Evident, nu ca vârstă înaintată, ca să folosesc alternativa la… câine bătrân; bătrâni fiind doar câinii, oameni doar în vârstă… Sentimental însă, da, întineresc! Revin la vechi iubiri, nu doar ca amintiri, ci chiar la propriu! Se întâmplă că actuala Națională de tineret, asta la care îi spunem tot în limbi străine, „under 21”, că neam din neamurile lumii nu-și vinde limba precum românii, pe care o scriu din nou cu N mare, și chiar merită, mă întoarce în vremile în care se năștea iubirea pentru fotbal… Zgândărită de U Cluj, zbenguită în cursele ca de raliu la meciurile Jiului Petroșani, și devenită marea iubire la Corvinul Hunedoara și Naționala aceea de 10 ani cu minimum un hunedorean în echipă! Și sunt fericit că îmi revin la cele sentimente care m-au consacrat cronicar și au dat titlu acestei… iubiri: Cronica sentimentală!
Da, dacă aș avea oarece influență, ba chiar am să încerc, am eu un ortac acolo, aș sugera, ba aș însista ca FRF să decidă, împreună cu selecționerul primei reprezentatative, Cosmin Contra, să preia, pentru Europenul ce se apropie și care va trece și prin România, cu sau fără echipa României, dar tocmai de asta aș vrea să le sugerez să analizeze cât pot ei de lucid și competent ca măcar șapte copii din echipa de bază să treacă la Naționala mare, ca s-o oblige să fie în Europa și-n… București. Și indiferent de rezultatul ultim, cu Franța, unde poate interveni și un mic aranjament, că ne pricepem și noi, dar am învățat tocmai de la francezi și chestiile astea de dincolo de gazon; indiferent de meciul cu „frații” francezi, care nu se vor dezminți, și iarăși vor scoate la defilare refrenul cu țiganii de români, chestie, care ar trebui să-i enerveze pe acești bravi tineri care ne readuc bucurii și ne vor scoate în stradă mai ceva ca haștag rezist și tefeliștii de serviciu… Zic asta pentru că în două meciuri, cu Croația și Anglia, echipa asta a jucat fără să se sufoce până după minutul 90, comparativ cu echipa zisă mare, care își pierde suflul după minutul 60, și chiar mai repede… Zic asta pentru că acești copii au calități tehnice de multă vreme rareori văzute prin campionatul nostru sătesc; au învățat și pasa lungă, la coechipier, nu la adversar, au învățat și pasa scurtă, au și aplicații tehnice proprii, individuale, și șut la poartă, și dorință de victorie, dar cel mai mult au mentalitate de campioni, de profesioniști, și, dacă nu vă deranjează, sesizez și o componentă patriotică în atitudinea lor în joc- fapt cvasidispărut din fotbalul nostru în ultimii 10-15 ani. Iar personal, nu-mi vine prea comod să recunosc, purtând în găoace un resentiment vechi, dar simt că atitudinea pe teren a acestor viitori fotbaliști- unii cu mari șanse de a deveni vedete internaționale, dacă lucrurile vor decurge normal, fără intervenții găunoase ale unor fanfaroni dornici de câștiguri imediate-, pare a se trage de la Mirel Rădoi. Care dintr-un numit de conjunctură, fără patalama la mână, arată tot mai mult a fi un viitor antrenor sadea. Dă, Doamne! Nu am amintit aici niciun nume al acestor vrednici jucători care mă întorc la vechi iubiri, tocmai cu intenția de a saluta ansamblul, lotul, valoarea colectivă și rezultatele tuturor, fără personalizări- momentan. Fie într-un ceas bun!
