Prin octombrie, anul trecut, după meciurile… balcanice , cu Serbia și Muntenegru, într-o cronică scriam cam așa: Practic actuala selecționată- care poartă foarte bine imprimată atitudinea, puterea în joc, cerbicia cum ar veni, mentalitatea, în două cuvinte- personalitatea secționerului Cosmin Contra- și-a dovedit limitele. Atâta poate ! Joacă, nu intră pe gazon gata înfrântă, ca în „stagiul lui Daum”. Ba, chiar are tupeul de a reveni după ce este condusă, ori să reziste în inferioritate numerică. Iar în meciurile cu Serbia a dat exact măsura valorii sale. Mai mult nu trebuie să așteptăm de la acest grup… Selecționerul Cosmin Contra a readus fotbalul, jocul combinativ, cu idee și strategie la Națională… Iar schimbările inspiarate sunt caracteristice doar antrenorilor mari.
Acum adaug. Nu avea de unde aduce și fotbaliști. A selecționat deja tot ce avem mai bun pe-acasă și prin străinătățuri, jucători vânduți pentru punga patronilor și cam lustruitori de bănci de rezerve. Asta avem, ăștia ni-e sunt dansatorii, cu ei defilăm!
Meciul cu Suedia, de categorie superioară invenției din toamna trecută, ca start într-o campanie de calificare într-o întrecere europeană în care suntem băgați în carți ca organizatori și gazde, debut ratat, confirmă teama noastră de mai înainte. Atâta putem! Nu putem trece de un egal cu Serbia! Apropo. Și la fotbal se repetă istoria cu găzduirea unor competiții de amploare. Când aveam gimnastică, nu aveam săli de referință, acum avem măcar o sală, cea de la Cluj, dar nu mai avem gimnastică de referință. Fotbalul- la fel! Aveam echipe, nu aveam stadioane. Azi, invers: avem stadioane, nu mai avem echipe competitive. Iar Naționala Mică este excepția care face regula.
Când și o Suedia care ea însăși se teme de propria-i slăbiciune dă două goluri pe slăbicuinea unei apărări fragile, nu are rost să ne dăm de ceasul morții, în maniera comentatoilor ProTv. Care, vreo juma de oră juisau pe seama calităților de mingicar ale lui Stanciu, calități sterile; care nu vedeau, nici nu au pomenit că, în atac, Pușcaș nu poate suplini lipsa lui Țucudean, singurul om de gol la actuala națională! Că acel Chipciu se lipește greu de minge, iar cam singurul jucător cu alură de fotbalist ar fi Răzvan Marin, și că echipa în ansamblu a avut doar vreun sfert de oră de joc competitiv, în care a și marcat prin Keșeru, din rutina-i de hârșit pe multe stadioane- atunci neputința echipei devine și mai supărătoare!
Și stați, că încă nu a jucat cu Norvegia, mai ales cu Spania. Mă gândesc că mâine, cu Feroe, măcar, se va ridica la statusul… de egală cu Serbia, și va bate. Chiar dacă se joacă la Cluj, unde România nu a prea câștigat cam la niciun sport…
