Aproape fiecare zi din calendar este marcată cumva pompos ca fiind Ziua Internaţională pentru ori anti ceva. Eliminarea Violenţei împotriva Femeii sau Împotriva Tutunului, ori Luptei pentru Pace, anti SIDA, Cancer…. ar merge fără probleme şi Gută, Sifilis, Reumă, Soia Modificată Genetic… Zile să fie! Şablonul există.
Se ţin discursuri, prelegeri, sunt lansate avertismente, dar parcă nu se întâmplă nimic. Un şir de manifestări, bla-bla, prin care apar ca bifate acţiuni plătite, formale şi fără prea mare utilitate.
Funcţionari din instituţii de stat o şterg de la serviciu mai repede ca să împrăştie pliante ce au o viaţă mai scurtă ca aceea a mucului de ţigară pentru că de obicei se sting la primul coş de gunoi. Specialiştii „elaborează” comunicate luate de pe net cu copy-paste şi se cheamă că şi-au făcut datoria faţă de cauză. Nu e chiar aşa de fiecare dată, însă de cele mai multe ori cam aşa stă treaba zilelor cu „Z”.
Pe urmă este un alt tip de Zi „la patru ace”. Tot fără ecou. Ziua Imnului, a Drapelului şi chiar a Eroilor ori Ziua Naţională sunt un fel zgomotos de a nu spune nimic.
Am veşti cum că la Deva şi Hunedoara va fi altfel de 1 Decembrie, că sărbătoarea o să fie „vie”, de ţinut minte.
Sunt sceptic, deşi mobilizarea-i mare. Nu ştiu cu ce ar putea să ne surprindă emoţional autorităţile locale.
Singurele zile care prind sunt un amestec de iarmaroc şi zaiafet, ca zilele unui oraş sau cele ale vreunei comune.
În schimb, nopţile ne-au ieşit bine de fiecare dată, fie că a fost vorba de muzee, biblioteci ori nopţi de operă.
De aceea zic că n-ar fi rău măcar anu’ ăsta Ziua Naţională să pice într-o noapte.
