Acest text apărut sub semnătura asta va fi marcat de mașinăria electronică a ziarului- tot un fel de numărătoare asemănătoare celei a voturilor, deci capabilă să manipuleze, ceea ce și cam face la marcarea afișărilor unui text citit- sub numărul 510. Adaug încă zece texte anterioare apariției acestei numărători electronice și aveți în față al 520-lea text publicat din aprilie 2013 în acest ziar. Sub trei generice: Pixul Negru, Cronica Sentimentală și Cuvinte Libere. În care 520 de texte am încercat, întotdeauna cu bună-credință și cu întreaga capacitate de a fi onest, să rămân prob și devotat acestei meserii nobile! Nobilă, chiar dacă de vreo 25-27 de ani și-a pierdut enorm din noblețe, din înalta misie a existenței sale, devenind prea adeseori și prea îndelungat timp cam târfa politicienilor și jurnaliștilor cu veleități de politicieni, tot mai mulți, tot mai pervertiți și ticăloșiți, fiind primii și marii vinovați de prostituarea meseriei de jurnalist. Am încercat, am zis, dar dumneavoastră știți, decideți, confirmați și sancționați dacă am reușit sau nu. Cert este că, și dacă nu întotdeauna am reușit să fiu explicit și convingător în ceea ce am scris, niciodată nu am semnat vreun text scris la comandă redacțională, patronală, ori ca recunoștință sau serviciu cuiva, și în niciun caz vreunui om politic, politician ori ceva șef! Dimpotrivă, în raport cu reprezentanți ai acestei categorii… ocupaționale am avut de suportat multe neplăceri, supărări și sancțiuni- într-o altă contemporaneitate-, și chiar schimbări de loc de muncă, ba și renunțare la un serviciu într-o redacție, dar nu și la scris – neîntrerupt de aproape 52 de ani.
Poate vă întrebați ce e cu această declarație de… bună purtare a unui bătrân gazetar, care oricum nu va fi băgată în seamă mai mult decât o bifare a articolului cu numărul 520. Vă răspund cu toată sinceritatea și buna credință de care sunt capabil. Trăim, traversăm zile, luni, ani de criză tot mai adâncă în privința moralei acestei societăți, a stării noastre ca populație, ca trăitori în vremuri mlăștinoase- stare fizică, materială, educațională, culturală. Iar jurnalismul, media în general afundă această stare în hăul pierzaniei, în loc să fie purtătorul de virtuți care să înalțe lumea.
Aceste gânduri mi-au răsărit când, la o televiziune locală, cunoscută ca fiind de… opoziție, am văzut că a trebuit să înghită- probabil realizatorul emisiunii miza pe un invitat preferat, de la care aștepta obișnuitele înjurături la adresa guvernării-, opiniile unui jurnalist, de dreapta, dar drept, lucid, stăpân pe idei și vorbe. Care a pus lucrurile și le-a spus în starea lor reală, cu bune și rele din ambele părți ale disputei putere – opoziție. De astfel de jurnaliști are nevoie meseria pentru a-și recupera moralitatea și prestigiul! Felicitări, Volodia Macovei !