Dacă e adevărat că un om needucat nu știe, nu poate, nu înțelege frumosul, atunci precis suntem sufocați de oameni needucați! Frumosul- categorie estetică- este foarte greu de văzut, de simțit, de întâlnit, de iubit, de trăit ! Cel puțțin la noi, la români- nu ca etnie, ci ca toți cei ce trăim pe aici, pe unde România se urâțește, scofâlcește și zdrențuiește, până la dezbrăcare. Nu România fizică, geografică, dăruită de Cel de Sus, drept Grădina Raiului! Aceea este atât de frumoasă, și de sublimă, încât noi, păcătoșii, în marea noastră plăcere de a ne ticăloși și perverti, nu mai suntem în stare să o vedem, să o simțim, să o prețuim și să o iubim! Despre România populată vorbim aici, aia a oamenilor care nu îi văd, nu îi simt, nu îi trăiesc frumusețea binecuvântată. România din zicala despre țara frumoasă, păcat de ea că e locuită. De noi, nevrednicii de ea.
Priviți, dragii mei convivi cititori, în jurul vostru, oriunde vă aflați, și încercați să descoperiți frumosul de-acolo, și dacă reușiți, înseamnă că da!, mai există speranțe. Dacă nu, suntem și mai pierduți decât bănuiam, decât lăsau să se vadă celelalte semne ale absenței educației. Derivate și ele tot din needucație- nesimțirea drept conduită, umorul grobian propagat de media, cultivarea cu scop clar, cvasideclarat, a indecenței, comportamentului trivial, a știrilor facile, parasexualității, prin modele care populează studiourile de televiziune, vestimentația neglijentă sau ostentativă a adolescentelor, ale multor mame ale acestora, a tinerilor și unor adulți, ba chiar vârstnici… Care au uitat cum au învățat să se îmbrace, să se tundă și ferchezuiască, pentru a putea cuceri domnișoare decente, și nu mai pot să le ceară fiilor sau nepoților să se poarte decent, cu simțire și rușine- valori practic dispărute, inclusiv din școli. Dar, când și… rasa femeilor decente, prin îmbrăcăminte, etică și comportament social este chiar pe cale de dispariție, firesc ca și băieții, și adolescnții, ba chiar și boșorogii, cam toți supraponderali, fie minori, fie juni, fie bătrâni să iasă pe stradă în izmene de pânză ușoară ori flanelă mulată, tricouri strâmte, la unii ar fi necesare… sutiene, și-n șlapi; unii chiar urcă la volanul unor Mercedes, BMW, Audi etc. Iar dacă nu umblă în izmene, poartă pantaloni strâmți, ca niște cioareci, ițari în limbaj mai… frumos, și deseori vedem pe stradă niște funduri mari cât un butoi de bere, în care sunt împlântate niște burlane conice, modă lansată de… vedete masculine, la televizor. Dar și pe la televizor s-au înmulțit… cartofii pe două scobitori. Sigur, cioarecii arătau frumos mulați pe un corp armonios al flăcăilor de altădată, feciori ca brazii, dar pe diformii ăștia lipsiți de bun-simț și de simțul ridicolului arată ca dracu’; cum de se mai uită femeile la ei?!
De fapt estetica stradală, frumosul străzii nu-l dau edilii, oricâte flori și dotări, mobilier stradale, ingenioase și inspirate, utilitar și estetic, ar produce pentru înfrumusețarea locului, ci ținuta pietonilor, respectul față de ei înșiși și față de ceilalți trecători, față de strada lor, de localitatea în care viețiuiesc și procreează noi vieți. Dar pe care nu le mai educă în spiritul prețuirii și iubirii frumosului.