România este o țară frumoasă, bogată, binecuvântată și dăruită de Atotputernic, ca nume generic, pentru a nu ofensa alte culte religioase. Cam așa ar suna o descriere ideatică și scurtă a Țării în care trăim. România este unică și prin gluma laică despre mirarea Sfântului Petru față de dărnicia lui Dumnezeu privind bogăția acestei Grădini a Raiului. La care Domnul i-ar fi răspuns: Stai să vezi dar ce popor va stăpâni acel teritoriu! Un popor care, iată, azi ne arată o Românie mai străină pentru oamenii săi decât oricare altă țară, cât de înapoiată poate fi.
O ţară în care conducătorii ei îşi bat joc de valorile, tradiţiile, istoria, dovezile arheologice ale neamului. Ca și de bogățiile fizice ale acestui pământ românesc.
O ţară ai cărei guvernanţi, nu doar cei de azi, care nici nu au avut timp, încă, dar de mulți ani, toate administrațiile și puterile politice perindate la cârmă îi vând pământul, apele, pădurile, aprobă otrăvirea pământului cu chimicale și, implicit, a populației. Despre sănătatea căreia se vorbește și se ia atitudine numai când interese politice și electorale impun aducerea pe agendă a stării de sănătate. Dar și asta, de obicei, cu ascunse implicații și interese politice, pentru acuzarea cuiva sau apărarea altcuiva. Mai numiți o ţară în care guvernele îşi bat joc de sistemul de sănătate şi de învăţământ. Aşa cum nici domnitorii fanarioţi nu au făcut, deşi guvernau într-o ţară străină
O ţară în care un ambasador al unui alt stat, fie el cel mai puternic, se implică în conducerea României, până la numirea înalților funcționari publici, procurori și guvernanți; în criticarea unora și a legilor statului în care respectivul este un simplu trimis cu sarcini diplomatice, nu de guvernare.
O țară în care procuraturile, mă rog, parchetele au devenit… Justiția, iar DNA instrumentează dosare de corupție miniștrilor, guvernului în sine, pentru actele sale politice – hotărâri și legi. Unde e corupția la acte politice?!
O țară în care serviciile secrete se implică la vedere în actul de justiție. Ba chiar dând aparență de legalitate amestecului, abia de curând declarat neconstituțional. Dar se infiltrează și în viața politică. În plus, manipulează, prin presa aservită, opinia publică.
O ţară în care preşedintele spune că nu interesele naţionale contează, ci interesele comunităților internaționale în care țara este parte. Iar când nu o spune, permite acest lucru.
O ţară cu o populaţie indiferentă, aparent tembelizată, dezumanizată, iraţională, depersonalizată, devalorizată.
O țară în care în coloanele manifestanților se află și jurnaliști. Nu mulți, e drept, dar locul lor nu e acolo. Ci… la fața locului, pentru a relata și comenta. Nu pentru a organiza și dirija.
O țară care, aparent, se trezește. Judecând după ieșirea unor mari mase de oameni nemulțumiți în stradă. Zic aparent pentru că România este și țara în care manipularea politică și propagandistică are atribuții… guvernante. Ezit, chiar și acum când strada pare a fi dobândit o victorie asupra guvernului. Strada a sancționat mai mult bâlbâiala guvernului, ca să nu zic prostia sa, poate chiar aroganța – dacă dăm reprezentativitate ticului verbal „altă întrebare” al ministrului Justiției. Dar și graba guvernului de a urgenta ceva ce nu este chiar urgent. Precum și extraordinar de deficitara comunicare (ca să nu repet cuvântul: prostia) către public a conținutului și efectelor actelor sale legiuitoare.
Și, în concluzie, preluăm îndemnul, nu foarte elegant, dar foarte răspicat, de pe o pancartă din stradă: „Data viitoare mergeți dracu’ la vot!”.
