Ne aflăm, popor pașnic și pupător de moaște, tot mai multe, că te și minunezi unde le află credincioșii ăștia mai mult de vitrină, decât în Dumnezeu, că dacă chiar ar fi cu frică de Cel De Su, poate ar fi mai luminați, măcar de la lumânările cu marcă înregistrară de la Patriarhie, singurele cu drept de circulație, ca banii buni – ne aflăm, revin la idee, în preajma celui de al șaptelea ciclu electoral pentru alegerea unui președinte! De țară. Vorba vine. De fapt cei de până acum au rămas președinți doar ai partidelor care i-au trimis să candideze, dar mai cu seamă ultimii doi, Băsescu și Iohannis. Adică, în 15 ani am fost conduși doar de președinți de partide! Ceea ce se va întâmpla și-n următorii cinci ani, în care președintele PNL, cel validat, Iohannis, nu surogatul actual, împăunat drept premier, fără rivali cu șanse, ci doar fictivi, de paradă, ca să nu se poată spune că nu e competiție, va prelungi agonia neconducerii țării de la Cotroceni, ci din navetele București-Sibiu și retur și din călătorii peste hotare.
Într-un moment în care era normal ca, după 30 de orbecăială prin prundișul zgrunțuros și mocirlos în căutarea unei cărări, măcar a unei poteci către democrația reală, nu fantezistă, atunci când nu e de-a dreptul preacurvită, cum ne-o așterne clasa politică actuală și, implicit, reprezentanții săi pentru alegerile de preșeșdinte- ar fi fost logic, și ca timp și ca evoluție, ca oferta electorală să vină cu fețe, chipuri și moravuri noi. Ba chiar cu mentalitate democratică, cultură și știință, cu inteligențe formate în 30 de ani pe băncile renumitelor școli de economie, politologie și conducere din Europa și SUA. Dar noi avem de ales tot din oferta de acum 30 de ani. Ce ar putea fi nou, când PNL vine tot cu candidatul FDGR, din Sibiu, descoperirea lui Băsescu, mai întâi, care l-ar fi ridicat în grad doar până la ministru al Educației. Apoi… redescoperit de Crin Antonescu, cramponat să-l facă prim-vicepremier și ministru la Interne. Ne-a ferit Domnul! S-a opus Ponta. Probabil i-a ghicit de-atunci lui Iohannis aplecarea spre extremism politic. Acesta este termenul veritabil pentru ideile pe care le lansează scrâșnind nisipul între măsele, la adresa rivalilor politici, care trebuie pur și simplu eliminați, zdrobiți. Oare a ce seamănă limbajul acesta din capul unui preșdinte și candidat la un nou mandat?! Mi-e și groază să pronunț cuvântul acela, care a nimicit sute de mii de vieți în lagărele morții… Dar mașinăria de vot a STS-ului ni l-a adus președinte pe neamț… Dacă ar fi măcar neamț ca un… neamț din Sebeș ori Apold, sas, sași deștepți… Care se află acum în Germania, bine mersi. Care nu, ajunge președinte la românii pupători de moaște. Politician de circumstasnță, din întâmplare!
În afară de distrugerea economiei și învățământului, deodată cu a politicii, a doctrinelor și ideologiilor politice, pervertindu-le până la curvăsărie, România strict politică nu a reușit să producă, în 30 de ani, macar o generație de politicieni apți să preia democratic conducerea țării de pe o platrformă real-democratică, necoruptă și liberă! Doar imitații de politicieni… Surogate. Precum Raluca Turcan, fostă Tătărcan când era pupila- aveți grijă cu silabele astea!-, lui Stolojan, cu studii la Moscova, dar la ea nu se pune, numai la cei de… stânga. Care Raluca urla la un miting electoral al PDL-ului condus de Blaga, că PNL-ul ni-l vântură pe Iohannis prin fața ochilor… Iar Bogdan Rareș comenta în respectiva emisiune: la groapa de gunoi a istoriei cu voi cei de dreapta, cu ceilalți marțafoi din conducerea PNL, să nu văd pe vreunul în emisiunea asta! Ambii sunt în conducerea la vârful PNL-ului de azi, și pupători de… moaște. La Cotroceni! Bieții Brătieni! Ce epigoni mizeri le-a moștenit gloriosul partid! (Vă rog să-mi înțelegeți folosirea cuvântului ăla, de mai înainte, care începe cu curvă…).
