De mult timp, de prea multă vreme şi-n diferite vremuri, şi din diferite motive sau cauze se amestecă factorul politic în sport! Fapt aproape odios, fiindcă nu este doar mişel şi…nesportiv. Dacă ar fi doar nesportiv mai treacă-meargă. Dar, a folosi sportul, performanţa, performerii, idolii, eroii, cluburi şi echipe, culorile, numele şi renumele, simbolurile şi principiile olimpice, olimpismul în scopuri propagandistice, politice, ca agent de imagine şi reprezentare, în folosul partidului sau persoanei, liderului, nu mai e doar… treacă-meargă! Ci, mârşăvie!
Ar fi o nebunie să mă apuc să ilustrez enunţul anterior cu fapte. Pot însă reamintesc că în istoria sportului factorul politic a interferat și otrăvit inclusiv Olimpismul! În anii olimpici 1980 şi 1984! Când SUA, urmate de o bună parte a Occidentului „democratic” au boicotat Olimpiada moscovită, pe motivul invadării Afganistanului de către URSS. În replică, patru ani mai târziu, la Los Angeles, „lagărul comunist” a boicotat Olipiada americană. Mai puţin România! Care, în anii 80 era o speranţă a Occidentului, dar şi a românilor din interior, că vom fi veriga slabă a lanţului ce lega „lagărul” de Kremlin! Nu a fost să fie… Cele două Olimpiade stau mărturie mostruozității politice de denaturare a principiilor olimpice!
Mult mai…smart, mai omenesc şi cu adevărat olimpic s-a procedat în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Lillehammer(1994), Norvegia. Când, la insistenţele preşedintelui CIO, Juan Antonio Samaranch (între 1980 şi 2001), pe durata Jocurilor…armele au tăcut! Adică s-a întrerupt războiul din Balcani, atât în spirit olimpic, cât şi ca omagiu la împlinirea a 10 ani de la Olimpiada de Iarnă, de la Sarajevo-1984, Iugoslavia!
Tot ca fapt pozitiv menit ca sportul să se ridice deasupra diferenţelor ideologico-politice între sisteme şi orânduiri de stat trebuie menţionată şi contribuţia celui mai reprezentativ, mai activ şi reliefat român în forumul olimpic mondial, Alexandru Şiperco! Care a rezolvat cu o teorie proprie conflictul dintre sportul profesionist din Occdent şi cel amator din comunism, introducând formula „sport asistat”! Care permitea şi statelor din Est să… asiste financiar pregătirea şi susţinerea materială a performerilor. Adică sportul să fie plătit… la vedere!
În acelaşi spirit olimpic ar fi de bun-simţ ca diverşi analişti politici şi jurnalişti nu prea ştiutori de carte, dar mari luptători „anticomuniști”, doar din gură, să mai tacă! Teoriei conform căreia în comunism sportul s-a dezvoltat ca politică de stat, propagandistică şi de imagine, menită să atragă atenţia asupra ţărilor respective şi orânduirii care le guvernează i se opune topul de la Rio (încă nedefintiv duminică dimineața): SUA-116 meadalii (43 de aur), Marea Britanie-66(27), China-70(26),Rusia-53 (17), Germania-41(17)…
În ceea ce privește căderea României la JO 2016, mai aproape de adevăr este starea jalnică a bazei materiale, financiare, de masă, de selecţie şi pregătire a sportivilor români, a loturilor diverselor discipline, a cadrelor tehnice, specialiştilor şi antrenorilor! Iar Olimpiadele de la Beijing, Londra și Rio demonstrează căderea din ultimii 12 ani a valorii sportului românesc până la nivelul din 1952- o singură medalie de aur! 60 de ani pentru întoarcerea la începutul urcușului!!! Ceea ce evidențiază cu prisosinţă că România sportivă aparţine trecutului! În timp ce în mari puteri ale lumii, America, Germania, Anglia, în Africa, sportul se dezvoltă cu antrenori români, sportivii români s-au comportat precum s-a exprimat o proastă comentatoare româncă de la Eurosport: au fost catapultaţi în jos! Catapulta aruncă de obicei în sus! Numai la români, în jos! Inclusiv la…jurnalişti. La aşa sport, aşa jurnalişti… Ca lumea să înţeleagă că, vezi Doamne, nu puterea…rotativă, mă rog, alternativă și cum vreți, oricum indolentă în privința programelor de țară, nu ea ar fi de vină că de sport nu se mai ocupă nimeni. Chiar dacă există organisme- COSR, minister, departament, compartiment, miniștri, secretari de stat, după cum voiau mușchii premierului în exercițiu la momentul…său, șefi peste șefi, federații, Academie de Sport, persoane cu funcţii bine plătite, reglementări privind stimularea financiară generoasă a medaliaților și performerilor- nu mai există antrenori, sportivi de valoare, baze sportive. Avem stadioane de vis dar nu mai avem echipe de fotbal, peste hangarele flotilelor de la Snagov s-au construit cârciumi și boredeluri, mă rog, cluburi de noapte, și au dispărut cluburile de canotaj, kaiac-canoe…
Dar şi structurile acelea sunt concepute și subordonate politic. Și atunci cum s-o fi refuzat Doina Melinte, pe când era șefa sportului, înainte de Londra 2012, pe şefa ANST, Carmen Tocală, care i-a cerut să transfere banii de la sport în alt
sector, recte la tineret?! Şi s-a scurs un ciclu olimpic cu bani mai puţini fiindcă cineva nu era dispus să-şi piardă jobul bine plătit… Cum să nu mânărească Gabriela Szabo, ca ministru al Sportului, alegerea președintelui COSR, în favoarea lui Alin Petrache, ca nu cumva să-și supere premierul care s-a gândit că ne rupe gura cu numirea unei foste campioane olimpice la cârma noului minister din guvernul Ponta. Doar nu era să-l supere…Și nimeni nu o întreabă ce au făcut atleții din ciclul olimpic condus de ea și soțul ei, Zsolt Gyongyossy, ca antrenor federal responsabil cu împărțirea banilor către cantonamentele din străinătate ale atletelor de la fond și semi-fond, care nici nu prea sunt…Acum e, bine merci, președinte la FC Voluntari… Şi câţi de-ăştia au trecut, fără să lase o urmă în dezvoltarea mişcării sportive, pe la resortul guvernamental de sport? Ba da ! Au lăsat: prăpastie,! arsură. Inclusiv dragul nostru Octavian Belu, care a demisionat din funcția de secretar de stat, în guvernul Tăriceanu, când şi-a dat seama că amestecul politicului în sport este dăunător!
Iar, rezultatul acestui amestec este locul 47 și o singură medalie de aur, la Jocurile Olmpice de la Rio 2016! Căderea, în ultimele trei ciluri olimpice, a fost matematică, prin înjumătățire: Atena- 8 medali de aur, Beijing- 4 , Londra-2 , Rio -1!
Criticaţi politica! A învins Olimpismul. Dar și corupția îl roade. Chiar din interior! Ce principii olimpice poate apăra un președinte de Comitet Olimpic European, Patrick Hickey, care vindea bilete la negru, la Rio?!
NICOLAE STANCIU
Cuvinte Libere. POLITICUL A ÎNVINS OLIMPISMUL . O MÂRȘĂVIE!
