Cineva, un personaj imaginar dintr-un film despre obsesia nebună a unui magnat al presei de a deveni stăpânul Lumii, a spus ceva ce astăzi, cel puțin în presa românească, mai cu seamă cea video, este mai mult decât real, mai mult decât un cancer al presei. Anume:”Nu există o știre mai bună decât una proastă!” Priviți/ascultați oricare emisiune a oricărei televiziuni românești și nu vedeți decât știri proaste, despre proști și prostii, despre politică, politicieni, despre niște mai-mult-dezbrăcate, cărora li se zice vedete sau dive, ori morți celebri- adevărate bombe de presă-, accidente, incendii- cele mai multe provocate din neglijență, prostie, nesimțire sau chiar cu intenție. Cohorte de jurnaliști alergă disperați pe urmele lor, cu microfoane și camere de luat vederi, pentru a le materializa în știri proaste, urmărite cu bolnăvicioasă foamete de către milioane de proști.
Când cumva, din întâmplare sau din vrednică insistență vreun jurnalist încearcă să scape pe micul ecran ceva frumos, merituos, despre un om, o faptă ieșită din comun a unui om, despre o realizare a unui grup sau comunități științifice, despre o descoperire sau realizare tehnică, științifică, despre vreo minune a naturii încă necunoscută lumii, o frumusețe naturală, geografică sau umană- a doua oară nu mai reușete… Decât după lung timp, după ce lămurește sau aburește un șef de mentalitatea celui imaginar, evocat, să accepte iasrăși un reportaj, o știre despre oameni și lucruri în fond normale.
Fiindcă asta ar fi presa în intrinsecul său- să reflecte normalitatea! Iar dacă presa actuală reflectă anormalitatea, urâțenia vieții și a morții, atunci trebuie să înțelegem și să acceptăm resemnați că trăim în anormalitate?! Adică, vi se pare normal ca două- trei zile televiziunile să dezgroape morții în accidentul aviatic din Apuseni, de-acum cinci ani ? Și să auziți un realizator tv., cel puțin defazat, că-l întreabă pe Raed Arafat- după cinci ani !- că de ce nu a trimis un elicopter atunci? Ăsta e material de presă, care să umple spațiul și timpul unei emisiuni „de atitudine”, nu-i așa? Dar nici atunci, nici după cinci ani nimeni nu spune adevărul care a provocat accidentul. Anume, o eroare umană, de pilotaj. Cum erori au fost toate accidentele aeriene -unele și rutiere în care erau implicati politicieni- ,dar prelucrate și fardate politic în redacții, fără pic de rușine sau remușcări deontologice, față de adevăr și de auditoriul emisiunii, știrii. Pentru a cere demisii pe bandă unor personalități. Inclusiv, de vreo patru ori, a pomenitului inventator al SMURD. Invenție despre care am auzit/văzut doar un mic și fușerit reportaj, dar care face atât de multe servicii sănătații oamenilor. Însă astea nu contează. Conteză doar accidentul în urma căruia cineva poate beneficia de un avantaj politic.
Sau, parafrazând puțin niște vorbe de duh ale lui Mark Twain : „Dacă nu urmărești presa ești neinformat, dacă o urmărești ești dezinformat!”
Cuvinte Libere. ȘTIREA PROASTĂ ESTE… CEA MAI BUNĂ !
