Exact când România încearcă să treacă hăul care a spart-o după o luptă politico-socială fratricidă, pe o vreme la fel de câinoasă, cu fulgere, trăznete și tornade care au distrus vieți și bunuri, Dumnezeu ne-a trimis – la București, la Șumuleu, la Iași și pe Câmpia Libertății de la Blaj, mica noastră Roma- pe trimisul Său, Papa Francisc. Să ne îmbuneze unii cu alții, să ne arate calea spre lumină și pace, înțelegere și liniște. Trei zile de Fericire și Lumină; trei zile în care am arătat și noi, românii, ca… oamenii. Trei zile în care credincioșii s-au purtat precum le e rangul: ca oameni cu credință, bună creștere și cu bun-simț. Nu ca la praznicele lor tradiționale, prilejuite de plimbarea prin fața unor moaște, precum niște turme hămesite, înrăite, hulpave să prindă paharul de ceai ori blidul cu fasole. Puterea dumnezeiască a Marelui Pontif a îmblânzit mii și mii de români, și măcar în aceste trei zile ne-am afișat ca Popor, Națiune, Țară!
Exact cum spunea și Luminatul Părinte:”Există o reţea spirituală foarte puternică care ne uneşte, ne „conectează”, ne susţine şi care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Sunt rădăcinile noastre: conştiinţa că aparţinem unii altora, că viaţa fiecăruia este ancorată în viaţa celorlalţi. „Tinerii înfloresc când se simt iubiţi”, spunea Eduard. Toţi înflorim când ne simţim iubiţi. Pentru că iubirea prinde rădăcini şi ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viaţa celorlalţi. Aşa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru naţional, care îi dorea dulcii sale Românii: „fiii tăi trăiască numai în frăţie ca a nopţii stele” . Noi aparţinem unii altora, iar fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi. Toate celelalte sunt poveşti”.
Vreau să cred că noi toți am înțeles și… subînțelesul acestor cuvinte-îndemnuri adresate, mai cu seamă celor cărora le sunt adresate subliminal. Că dezbinarea care înfruntă români contra români este calea greșită și că acest adevăr îl înțeleg și conducătorii Țării, că nu luptele lor politice construiesc viața românilor. Dimpotrivă – o distrug!
Un mare învățat de-al nostru, profesorul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei, găsește și căile prin care îndemnurile Papei se pot împlini:”Poate că astăzi trăim vremuri grele. Şi ni se repetă mereu că trăim vremuri grele, că suntem mai risipiţi ca altădată, când educaţia nu mai există la temelia succesului în viaţă şi când elevii şi studenţii sunt învăţaţi de părinţi lor şi de către profesori că nu se mai pot instrui şi realiza la casa lor… Ne-am purtat crucea ca popor şi ca naţiune prin această lume în epoci mult mai întunecate. Ne-am văzut satele arse şi risipite, ne-am plâns fiii şi părinţii sacrificaţi, ne-am trezit cu limba înstrăinată, cu biserica interzisă şi cu istoria hulită, dar nu ne-am plecat niciodată definitiv. Istoria unirii noastre este istoria vieţuirii noastre”.
Dar nici de aici conducătorii României nu au învățat nimic și la Centenarul Unirii eram mai dezbinați decât cu un secol înainte de 2018… De aceea mi-ar plăcea să cred că aceste trei zile de Lumină și Fericire la Români nu au fost și ele doar prilej de etalare a ipocriziei ce pare să ne confere încă o genă fondatoare, Doamne ferește!
