Un bisturiu pentru decerebrare !
„Lumea e o oglindă care oferă fiecăruia reflecția propriului chip. Dacă te încrunți, se încruntă și ea înapoi spre tine; dacă râzi, devine și ea o companie veselă și plăcută. Așa că fiecare să aleagă ce vrea să fie”. Citat din cartea „Bâlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray. Și, după cum galopează media românească, frăgezită mereu cu biciul televiziunlor de prostit și îndobitocit în masă, cred că România se află exact în acea situație. De a fi ce vrea să fie: o coajă de nucă în bătatia valurilor unui ocean negru de supărare în adâncurile sale. Fără cârmaci. La plural! Că toți care au cârmuit țara asta de vreo 2000 de ani ori orbi erau, ori slugi, ori lichele. Iar de când știm să scriem și să citim, de vreo 500 de ani, doar rar și cu titlu de excepții care fac regula, școlirea românilor a urmărit preponderent dresarea apucăturilor native, învățarea și însușirea regulilor de comportament familial, civic și social, pentru a fi cuminți, și ascultători, și liniștiți…
Iar de-o vreme, de când nici școlirea nu-și mai propune mai mult decât eliberarea pe bandă și pe bani a unor diplome mincinoase de absolvire a unor facultăți, mai multe decât studenții, de doctori în discipline inventate și inutile, rolul școlii îl preia, accelerat, parcă într-o cursă nebună de supremație în domeniul „educației”, îl preia presa, media. Mai cu seamă cea video, că scrisă nu mai prea există, neexistând cititori. Cum s-ar spune, media românescă este parte majoritară, cu greutate în angrenajul genocidului cultural. Care evoluează sub ochii orbi ai României- ca ființă vie care ar trebui să ne fie dascăl! Iar împricinatele televiziuni dau viață, aer, hrană, apă de supraviețuire unui nou tip de bâlci al deșertăciunilor. De genul: Hai să vorbim discuții! Atât! Fără rare excepții, dar atât de rare că le consideri greșeli scăpate pe micul ecran, când se pune în atenție o problemă reală, de interes public, cultural, științific- televiziunile toate se află într-o întrecere socialistă pe tărâmul manipulării, politizării cu orice preț a oricărei minciuni sau zvon, umflării gogoșilor care fâsâie continuu. Și, fiindcă niște zevzeci care se află cam de șase ani la guvernare, și par deja plictisiți că opoziția nu e în stare să-i dea jos din fotolii, ba chiar, din același plictis au girat un guvern de specialiști, tehnocrați și voiajori din funcții publice europene, acum cam șomeri, se strofoacă de doi ani să se dea jos singuri. Prin moțiuni de cenzură împotriva guvernării ce le aparține, prin repetate remanieri și, ultima încercare, prin implozie! Împotriva voinței alegătorilor, împotriva intereselor lor personale, că alea pentru țară și votanți sunt… volatile. Iar opoziția, chiar mai zevzecă decât puterea, are o singură lozincă-program: Plecați voi, ca să venim noi! Și, toate astea numai pentru că populația a fost obligată să înghită minut cu minut pastilele astea toxice; să nu mai gândească, să doarmă, cel mult să se hlizească la umorul de tot plânsul al acelorași televiziuni.
Deci genocidul cultural tot de la politică și ticăloșirea vieții vine, iar media este doar instrumentul, bisturiul cu care se face decerebrarea românilor. (Sept.2018)
