Primesc o mulţime de comentarii de la cititori. Fie că o fac pe reţelele de socializare, fie că se găsesc să comenteze la materiale, cei mai mulţi, ascunşi adesea sub pseudonime, îmi spun că trebuie să vorbesc şi despre lucrurile pe care le fac politicienii. Sigur, mi-e foarte clar că aceşti comentatori fac parte dintre susţinătorii politicienilor. Să fie sănătoşi, sunt liberi să îşi spună părerea, cât timp o fac decent. Din păcate, neamprostia e atât de prezentă în comentariile agramate, încât se cuvine să lămurim nişte lucruri.
Nu mă interesează să ţin partea niciunui politician. Mulţi ani am apărat cu dinţii conducerile Primăriei municipiului Hunedoara cu credinţa naivă că acestea chiar reprezintă locuitorii celui mai năpăstuit oraş al judeţului. Uneori m-am înşelat, alteori nu. Totuşi, fiecare fost primar a făcut câte ceva pentru oraşul meu natal. Prea puţin, din nefericire. M-am lecuit să cred că mai sunt şanse pentru Hunedoara, în niciun caz în viitorul apropiat. M-am lecuit şi să sper că soluţiile sunt la politicieni, ci mai repede la fiecare dintre noi. Nu cred că ei mai au soluţii pentru că ani în şir au cauţionat un sistem care a devenit găunos până în plăsele. Nici chiar ei nu îl mai pot îndrepta. Le reproşez multora că nici măcar nu mai încearcă. S-au predat, pentru că sunt prizonierii camarilelor.
Consider, de asemenea, că majoritatea politicienilor sunt disperaţi după putere şi uită de ce ocupă funcţiile şi scopul pentru care au ajuns acolo – binele. Uneori setea de putere e mai mare decât cea pentru bani.
Şi atunci, de ce aş lăuda un politician? Că merge la serviciu? Pentru promisiunile fără acoperire pe care le face în campania electorală? Încă nu m-am prins! I-am rugat eu cumva să se bată să ajungă în fruntea bucatelor? Chiar nu-mi amintesc! Ştiu doar că am avut speranţe atât de la cei pe care i-am votat, cât şi de la cei care au câştigat, chiar dacă le-am dat încrederea mea sau nu! Aşa că, dragi comentatori, mai gândiţi-vă: merită?!
