Suntem o țară de uluiți. Din orice, oricând și oricât ne mirăm. De dimineața până seara. Vai, ce siderați suntem că UDMR e iar la guvernare! De ce?! A mai fost acolo și cu PDL, și cu PNL, și cu PSD, și cu…, și cu… UDMR e bun acolo doar când servește interesele cuiva, e nasol când le servește pe ale celorlalți, așa-i? Vai, dar e oribil de-a dreptul când pune condiții, nu?
Nu se poate!, trăim în dictatura procurorilor DNA!, e totul politic!, așa grăiesc susținătorii vreunuia care ajunge să fie reținut și apoi arestat. Câtă uluială! Câtă nedreptate! Vai, dar ce bucurie, ce corectitudine pe procurori când îi iau pe ceilalți, care nu-s „de-ai noștri”!
Vai, ce corupți sunt politicienii români! Nu se mai poate așa ceva! Vai, vai, cât mai fură! Incredibil! Nu, zău! Atunci de ce vreți să interveniți pe lângă ei să vă găsească și vouă un loc călduț? Nu vă mai mirați atunci?! Nu e tot furăciune și asta sau pentru cei care vă milogiți la ei e voie?!
Vă mirați tare că toți proștii au ajuns în vârf. Așa, și? Nu v-ați mai mirat atât când au venit pe la uși cu plocoane. Le-ați primit cu maximă bucurie. Atunci, liniște! Nu aveți voie să comentați. E jignitor pentru ceilalți.
De ce vă tot mirați? Nu e cumva România țara care a inventat celebra expresie – lasă că e bine și așa rău? Nu e cumva țara în care oamenii SE DECURCĂ? Nu e și locul în care primarii sau alții sunt aleși pentru că sunt BUNI GOSPODARI sau BĂIEȚI DE TREABĂ?
A, și mai e ceva. Era să uit! Când v-ați mirat ultima oară că lucrând la stat chiar ați lucrat? Sau că muncind la patron nu ați încercat să duceți acasă nimic din ceea ce nu vă aparține?
Sigur că nu toți românii sunt așa, ca în rândurile de mai sus. Știu că nimeni nu are dreptul să arunce cu piatra. Mai știu că vremurile au fost cele care au schimbat și caracterele, dar nu mă mir niciodată. Nici măcar atunci când văd că unul care are mult și multe ajunge să fure chiar și resturile de la masă. V-ați mirat?! Nu e cazul!
