Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Așa zice în Constituția României și cam aceasta ar trebui să fie singura preocupare a celor care îl compun. Consider că e chiar o mare nenorocire că Parlamentul a ajuns atât de jos în topul încrederii românilor. Nu discut acum din ce motive și nici nu cred că face bine cuiva să tot încercăm să găsim vinovații pentru asta. M-am săturat să tot aud ce hoți, ce somnoroși, ce chiulăi sunt parlamentarii. Oameni buni, au ajuns acolo pentru că noi i-am votat. Și cine a stat acasă în ziua votului e la fel de vinovat, să fie clar. Buni sau răi, proști sau deștepți, sunt reprezentanții noștri, oglinda în care se uităm și care ar trebui să ne spună cum suntem și noi, de fapt. Dincolo de toate catalogările, altceva ar trebui să ne îngrijoreze la parlamentari – faptul că nu sunt capabili să voteze niște legi normale, care să nu mai ajungă să dea dureri de cap la aplicare. Acolo e de fapt buba, iar ea trebuie spartă. Aș prefera să văd că un parlamentar a reușit într-un an să promoveze o singură lege și m-aș declara mulțumită de activitatea lui. M-am săturat, de altfel am și renunțat, să mai fac materiale în care să prezint activitatea reprezentanților din județ în Parlament. Chiar nu cred că mai poate fi judecat cineva după numărul de proiecte de legi, scrise la kilogram, sau după numărul de interpelări. Consider că dacă un parlamentar reușește să îndrepte o lege strâmbă, chiar își merită banii și votul. În rest, totul e imagine…
P.S.: Aș fi foarte bucuroasă dacă USL s-ar ține de cuvânt și s-ar întoarce la votul pe listă. Alegerile din 2008 și 2012 au arătat că votul uninominal compensat a compromis și mai mult Parlamentul în ochii electoratului. Poate că a venit timpul ca partidele să decidă că e vremea curățeniei interne. Poate dacă vor înțelege acest lucru, vor decide în sfârșit că uneori binele se poate face și cu forța. Electoratul românesc are nevoie de asta.
