Se întâmplă lucruri ciudate în Hunedoara: de câţiva ani în viaţa comunităţii au apărut o mulţime de personaje care şi-au manifestat public dorinţa de a salva oraşul sau diverse părţi ale acestuia de la ananghie. Nu-i rău. Şi nu mă refer la politicieni, ci la oameni simpli, iar când spun „personaje” mă gândesc la cei ce atrag interesul publicului. Un personaj e, de exemplu, celebrul Vili Rupa (celebru în Hunedoara, bineînţeles), care poate fi luat în râs uneori dar, pe de altă parte, omul pare bine-intenţionat. A atras atenţia asupra neregulilor dintr-o asociaţe de locatari (el spune că s-a luptat cu mafia, pe care a demascat-o) şi a avut iniţiativa construirii unui parc. Despre alţi astfel de hunedoreni, cu tupeu civic, am mai scris. Sunt o mulţime – unii au avut succes cu iniţiativele lor, alţii doar succese personale de pe urma lor. Au fost şi oameni care şi-au mai abandonat idealurile, dar, mă rog, fiecare cu destinul lui. Pe mine mă miră cum apar noi şi noi salvatori ai comunităţii, oameni cu idei bune, cu atitudine civică etc.
Zilele trecute, de exemplu, la redacţie a venit un tânăr din Hunedoara, cu un teanc de hârtii în mână. Ne-a explicat că o mare companie auto caută un teren pe care să dezvolte o fabrică de 300.000 de maşini, iar cele 138 de hectare din Hunedoara, pe care a funcţionat o parte din platforma industrială a municipiului, ar putea fi o destinaţie pentru aceasta. „Să luăm atitudine”, spune omul, cu gândul că ajutat de presă i-ar deturna pe şefii multinaţionalei pe tărâmurile Hunedoarei. L-am întrebat de ce a venit la redacţie şi nu s-a prezentat direct la primărie cu ideea lui, dar nu am primit un răspuns concret. Totuşi, tânărul era bine-intenţionat, aşa că, în măsura în care textul va fi citit, transmit şi eu mesajul lui către autorităţi: „un mare producător auto caută un teren de 40 de hectare pentru a construi o fabrică de maşini, iar dacă multinaţionala s-ar stabili în Hunedoara, oraşul ar fi salvat”. Aşa spune omul. Pe mine doar continuă să mă fascineze cumşi de ce aşa brusc se trezeşte acest simţ civic în unii dintre noi, astfel încât să hotătâm că, de azi de exemplu, a venit momentul să facem ceva pentru oraş şi să o spunem cu voce tare.
