„Hunedoreni, sunteţi frumoşi! Munciţi mult şi, uite, tragem la aceeaşi căruţă să scoatem ţara asta la liman. O facem împreună, pentru că şi noi ne luptăm pentru voi, să vă fie mai bine. Ajutaţi-ne să vă ajutăm. Vrem să aveţi taxe mai mici şi mai puţine, locuri de muncă bine plătite şi să fiţi respectaţi…”
Cam la asta se reduc discursurile celor care la anumite perioade ne caută să ne ceară voturile. Oamenii aceştia, care ajung de obicei o dată la patru ani în oraşele noastre, dau impresia că sunt şefi în corporaţii, veniţi să le ţină discursuri motivaţionale angajaţilor care, frumoşi, deştepţi şi muncitori cum sunt, s-au cam lăsat pe tânjală. Şi au de gând să nu meargă la vot, să nu pună ştampila pe… soluţia salvatoare.
Numai că România nu e o corporaţie. Nu tragem împreună la aceeaşi căruţă cu aşa numiţii candidaţi la fotoliile din politică sau administraţie, întâi pentru că ei nu au căruţe, ci mai degrabă maşini de lux. Apoi, pentru că dincolo de cuvintele frumoase ale celor care ne cer votul, vorbele şi voturile nu o să ne ajute pe noi, ci mai degrabă pe ei. Iar taxele mai mici şi mai puţine cu care ne ademenesc vor fi, aşa cum s-a demonstrat în ultimii ani, mai mari şi mai multe.
Aşadar, dacă aş fi să dau un sfat celor care îi întâmpină pe politicienii veniţi în turneu prin oraşele Hunedoarei, le-aş spune să nu îşi pună speranţe în vorbele lor frumoase. Cei mai mulţi dintre ei, oricât de sinceri ar părea, ar spune orice numai să îşi asigure câteva voturi în plus. Ce le poţi cere acestor oameni pentru care Hunedoara şi alte oraşe în care ajung doar în zilele de campanie electorală rămân în rest doar simple locuri de vizitat?
Ar trebui ca votându-i, să le impunem să-şi respecte partea de înţelegere. Cum? Să ne facem auzit mai clar glasul civic atunci când am fost minţiţi şi să aplicăm regula de aur a democraţiei: nu-i mai votăm a doua oară.
