Hunedoara a primit o mare lovitură de imagine odată cu scoaterea municipiului din rețeaua feroviară. De la 1 martie, CFR a relocat trenurile de călători de pe ruta Hunedoara – Simeria, așadar nicio locomotivă nu mai pleacă din Hunedoara, pentru o perioadă nedeterminată. În așteptarea unor vremuri mai bune, gara veche din anii 1950, frumoasă prin arhitectura, istoria și simbolistica sa, a intrat „în conservare”.
De fapt, a fost pusă sub lacăt în speranța unei degradări cât mai lente. Lăsată și ea „în conservare”, calea ferată Hunedoara – Simeria se va umple de bălării, dacă nu cumva va dispărea treptat, întâi stricată de amatorii de fier vechi, apoi, cum s-a întâmplat în numeroase alte cazuri, prin decizii manageriale.
Autoritățile și politicienii locali au primit în tăcere vestea despre soarta gării și a căii ferate. Câțiva au comentat subiectul în treacăt, nu prea mult, pe motiv că nu e treaba lor, e treaba CFR-ului. Așa o fi. Alții s-au lăudat că vor „ataca” problema. Când lumea s-a resemnat, nici ei nu au mai insistat cu declarațiile războinice. Asta e starea politicianului român, aflat în goana sa eternă după imagine. Își dă cu părerea la cald, apoi lasă lucrurile de izbeliște. Puțin reușesc să își ducă proiectele până la capăt. De fapt, mulți nici nu au proiecte, au doar idei, împrumutate deseori, pe care le enunță în speranța că vor părea utili. Apoi se întorc în fotoliile lor comode, pentru a medita la afacerile și la partidele lor.
Nenumăratele decizii luate de politicieni și autorități, ani în șir, împotriva locuitorilor pe care i-au reprezentat nu au putut ocoli și subiectul gării. Una dintre ele, cred eu, a fost faptul că în loc să modernizeze autogara veche, transformată de un deceniu într-o ruină plină de dejecții, autoritățile au decis construcția unei autogări noi, în fața Gării Hunedoarei. Nu au reușit să rezolve problema vechii autogări nici până în prezent.
În alte țări mai dezvoltate, transportul pe calea ferată este promovat fiind considerat ecologic în raport cu cel rutier. A fost un motiv suficient să se investească în el, să fie gândit în folosul oamenilor. Unele studii arată că în timp ce transporturile pe rețelele rutiere sunt responsabile cu peste 70 la sută din emisiile de dioxid de carbon și de diverse alte noxe, traficul feroviar înseamnă doar unu la sută din emisiile acestor poluanți. Noi nu suntem învățați să privim spre viitor și poate de aceea nici nu am avut grijile acestei gări și a căii ferate, nici până în ultimul ceas.
