Ultimul eveniment care mi-a atras atenţia asupra Hunedoarei s-a petrecut zilele trecute: câţiva tineri din localitate au ancorat două bannere cu numele şi direcţia spre municipiul lor pe podurile din zona nodului rutier din Simeria Veche, al autostrăzii Orăştie – Deva. Ideea a fost, să zic aşa, minunată, chiar dacă acţiunea hunedorenilor care au vrut ca oraşul lor să fie vizibil pentru cei care circulă pe autostradă s-a stins repede. Panourile au fost luate a doua zi de drumari, dar sunt şanse ca angajaţii Companiei de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România să ţină cont de doleanţele mai multor hunedoreni şi să monteze indicatoare spre Hunedoara.
Privit din exterior, Hunedoara pare municipiul care se zbate să iasă din anonimat. Pare un oraş cu o comunitate dornică să ia atitudine şi cu oameni care se consideră capabili, dar care susţin că nu sunt puşi în valoare. Hunedoara pare dată deoparte, iar localnicii (nu toţi) trăiesc cu nemulţumirea că municipiul lor e în umbra Devei.
Aşadar, dacă într-adevăr aşa stau lucrrurile, ce ar trebui să facem pentru a fi luaţi în seamă? E suficient să ieşim în stradă? Mă întreb de ce ar trebui ca problemele şi neajunsurile Hunedoarei să fie date „în lucru” câtorva localnici, din aşa-numita societate civilă, pentru că până atunci autorităţilor le-a convenit să stea deoparte. Aceşti oameni care protestează nu au nicio putere de decizie, iar ecourile vocilor lor se aud în cel mai bun caz în conţinutul unor ştiri. În plus, sunt destule situaţii în care sesizările celor care ajung să demonstreze „în numele hunedorenilor” şi „pentru Hunedoara” nu prezintă niciun interes pentru comunitate. Cei care, într-adevăr, pot mişca lucrurile în Hunedoara sunt oamenii care o reprezintă, fie politic, fie administrativ. Ei ar trebui să facă primul pas în rezolvarea problemelor oraşului, în scoaterea lui din anonimat. Nu ieşind în stradă, bineînţeles, ci profitând de funcţia lor şi de puterea de deizie pe care o au la îndemână.
