Zece miliarde de euro sunt pe ţeavă pentru a fi revărsaţi peste România. Premierul chinez ne-a arătat portofelul plin şi ne-a flatat balcanismul cu acel „sunteţi tigrii Europei”.
De unde tigrii!? Ar fi însă, trebuie să recunoaştem, o pleaşcă istorică să „accesăm” banii chinezilor. Mirosul lor fluturat pe la nasul autorităţilor pare că ne face să ne lăsăm baltă toate interesele de comunitari UE. Ne ştim în nevoi şi China nu pare la fel de fiţoasă ca Uniunea privitor la proceduri şi folosirea banilor. Pentru noi, ca ţară membră UE, China poate face termocentrale, mine moderne, trenuri suspendate, sau autostrăzi.
Dacă Istoria ar bate altfel, am putea întreţine cu banii chinezilor o mică dictatură roşie sau, de ce nu, am merge pe un green-feeld de linii de asamblare scaune electrice. China nu s-ar sinchisi! Şi într-un caz şi în celălalt contează să ai ce oferi la schimb.
Şi, practic, ce vrea China? Vrea să vină. Pe chinezi asta îi interesează înainte chiar de a-şi pune problema amortizării investiţiilor. Ungurii au intuit exact acest lucru şi ţara vecină are cele mai mari investiţii chineze de când a început să dea buletine maghiare la fiecare 250.000 de euro investiţi. Interesul primordial al Chinei este legat de măsura în care plasamentele ei de capital îi conferă doza de hegemonie economică în regiune. Adică, piaţă de desfacere pusă la picioare. Deşi face eforturi diplomatice intense, Uniunea Europeană nu poate determina China să o trateze ca pe un tot unitar. Chiar şi vizita la Bucureşti al premierului chinez face parte din aceeaşi abordare făcută peste capul Bruxelles-ului. China vrea să vândă în Europa fără oprelişti şi e dispusă, într-o oarecare măsură, să cumpere favorul acesta! Pentru că, fiţi siguri, tot ce se va construi cu capital chinez în România, de la primul ţăruş la panglica festivă care se taie la final, plus consumabilele de după, toate vor fi „Made in China”. În plus să observăm ambiţia gigantului asiatic de a deveni din atelierul lumii, patronul ei. Cine şi-ar fi imaginat acum 20 de ani că va exista un Volvo chinezesc ?!
În ce ne priveşte, singura carte certă pe care o avem în mână acum este UE. Dacă într-adevăr vor veni, putem considera investiţiile chineze doar ca pe o mare baftă. Asta dacă nu cumva o parte a clasei politice îşi face iluzii că banii chinezilor exportă revoluţii.
