0.3 C
Deva
luni, ianuarie 30, 2023

PE CONTRASENS. Artiştii şi sălbaticii

editorial (4)„Rău era cu «der, die, das»; Da-i mai rău cu «davai ceas»; De la Nistru pân’ la Don; Davai ceas, davai palton; Davai ceas, davai moșie; Harașo, tovărășie”. Sus pe scenă, în aplauzele furtunoase ale publicului, Constantin Tănase a arătat spre ceasul de la mână şi a mai spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu marele actor era mort. Se spune că Armata roşie invadatoare nu a putut trece cu vederea ironia măiastră a artistului.


Moartea celor patru caricaturişti de la Charlie Hebdo e o poveste din acelaşi registru până la un punct. Am avut atunci, avem şi acuma, o lume despotică cu fanatisme şi reguli anti biotice, avem satirizarea ei şi deznodământul funest cu executarea protestatarilor prin cultură. Tragedia de la Paris dă prilejul totuşi unei analize. Locul în care comparaţia cu Tănase se rupe ţine de formă. Am privit câteva caricaturi publicate de Charlie Hebdo. Sunt satirizate în ele, pe bună dreptate, fariseisme, tare şi “libertăţi” ale societăţii noastre cum ar fi căsătoriile homosexuale, exaltarea ucigaşă a islamului în numele religiei sau prestaţiile preşedintelui francez. Însă, dacă mă întrebaţi pe mine despre libertatea în expresie a acestor desene aş spune că nu au nici un Dumnezeu. La propriu! O sodomizare în grup între Dumnezeu, Isus şi Sfântul Duh ar fi o satiră la căsătoriile gay. În alt desen, cu textul “S-a născut o nouă stea”, Profetul Mahomed, în rugăciune, este prezentat gol, cu organele genitale schiţate distinct, dar având anusul acoperit cu steaua lui David. Poate  nu sunt deloc la modă cu viziunea mea uşor pudibondă. Totuşi, cât mai avem până ce libertatea noastră de exprimare ne va duce într-o Sodoma şi Gomora de rit nou? Nu cumva suntem demult acolo?

Dar asta e o chestiune soft, de stilistică şi gust! Fundamental este că nici un pamflet, nici o caricatură, nici o satiră din lumea asta nu pot fi decontate printr-o condamnare la moarte. Aplicarea cenzurii prin omor este instrumentul cel mai josnic al intoleranţei şi fanatismului, pentru că, prin definiţie, întotdeauna victimele ei se află în partea luminoasă a lumii, acea parte care luptă cu mintea şi talentul pentru toleranţă, dreptate, adevăr. Nu e niciodată invers. Tipul ăsta de oameni au fost exterminaţi şi de nazişti şi de bolşevici.

Există acum o mutaţie îngrijorătoare a virusului intoleranţei. Tănase ştia ce riscă când îşi spunea cupletele vitriolate sub ocupaţie sovietică. Caricaturiştii de la Charlie Hebdo au crezut că trăind în lumea liberă sunt protejaţi. Cu toate astea au plătit şi ei cu viaţa pentru că, în forma în care au crezut ei de cuviinţă, bună sau rea, şi-au exprimat până la urmă o simplă opinie! Cine e şi cum să scapi de noua ameninţare a libertăţii de exprimare?

E foarte greu! Pentru că lumea liberă a ajuns să doarmă în pat cu duşmanul primit în casa ei cu viză!

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Știri Recente