Pentru bancheri aurul îngropat la Roşia Montană nu e mare sfârâială. Deşi pare hilar, Banca Naţională a României nu prea ar avea ce face cu tonele de metal preţios, încă nenăscut din pântecele pământului, ca să se pună problema achiziţionării lui. O declaraţie a unui fost membru în consiliul de administraţie a BRD, citat de ziare.com, vine cu explicaţia pentru această situaţie: România e sătulă de aur. Ca judeţ cu tradiţie în exploatarea minelor de aur ştim că BNR, zeci de ani de zile, a cumpărat aurul scos din Munţii Apuseni, după care s-a oprit. Dincolo de speculaţii, motivul a fost pur economic: rezerva a crescut suficient, pe de-o parte, iar pe de altă parte costul de producţie al gramului de aur era mult peste preţul oferit pe pieţele internaţionale. Prin urmare, aurul devenise o afacere bulgărească.
Apoi să ne amintim că pentru visteria statului Român, aurul nu mai stă din anul 2003 la baza sistemului monetar. Adică, BNR nu mai este condiţionată să aibă echivalent aur la emisiunile de monedă pe care le face. Banca tipăreşte bani fără alte contrângeri în afară de cele care ţin de inflaţie şi trendul economic. Prin urmare, şi la noi ca în toată lumea civilizată, aurul nu mai contează ca miză în politica monetară a ţării. Cu toate acestea, avem circa 100 de tone de aur în rezerva naţională, ceea ce reprezintă o cantitate enormă, dacă avem în vedere Canada, care abia şi-a consolidat o rezervă de 3,2 tone.
Şi atunci, dacă metalul ăsta preţios, mai mult încurcă decât dă valoare unei rezerve naţionale, de ce Gabriel Resources pistonează intens exploatarea lui la Roşia Montană? Ca să câştige evident, mai mult sau mai puţin. Piaţa aurului este extrem de volatilă. După preţurile mari de anul trecut, se anunţă prăbuşiri ale cotaţiilor. Gabriel Resources, cu sacul plin de aur, trebuie să se roage pentru o conjunctură bună ca să-şi poată vinde producţia la preţuri mari pe piaţa internaţională, sau către industria bijuteriilor.
În ce priveşte România, la noi situaţia e clară. Goana după aur este un pui mic al goanei după euro şi dolari, singurele valori care dau garanţii, putere şi astăzi fac legea în orice visterie naţională.
