În 24 de ani de libertate, politica românească nu a coborât niciodată atât de jos. Eviscerată de substanţă, mârlănească, contruită pe picioarele scurte ale minciunii evidente, ea stă toată ziua crăcănată între mai multe canale TV şi nu produce nimic. Pentru oamenii de bună credinţă, majoritatea mută, politica de azi pute deci ca un hoit. Şi îi întorc spatele.
Greşit! Dacă o să tot facem asta, pierdem meciul. Pasivitatea alegătorului născută din scârbă, dispreţ, frustrare nu ne ridică din latrina în care colcăim. Dimpotrivă, ne afundă şi mai tare. Un astfel de non-combat electoral l-a adus cândva la putere şi pe Hitler. Avem doar două soluţii să schimbăm ceva: prin revoluţie, sau prin vot. Prima, cade deocamdată, pentru că până la câştigarea dincolo de orice dubiu a independenţei Justiţiei încă nu s-a terminat cea din ‘89. Rămâne votul. Pentru România oamenilor cu mintea deschisă votul este cea mai redutabilă armă, cu condiţia să o folosească!
Pentru că politica struţului în ziua votului e un şut dat în propriul dos. De ce? O dată pentru că facem pârtie electoratului captiv dispus să voteze oricum. Să laşi ţara pe mâna alegătorilor vulnerabili la manipulare, a celor cumpăraţi sau iresponsabili E RĂU. A doua oară, pentru că în timp ce crezi că i-ai tras o mânuşă peste obraz candidatului de doi bani, de fapt îl ridici pe funcţie. Politicianului nu-i pasă de votul nostru neconsumat! El se teme doar de voturile alegătorilor lucizi şi profită că aceştia depun armele fără luptă. Se naşte astfel o alianţă absurdă împotriva ţării între policienii corupţi şi electoratul de bună credinţă care nu votează.
Total neinspirat, în ultima vreme s-au înmulţit apelurile la boicotarea partidelor la alegeri, unele venite chiar din partea unor oameni cu pretenţii de vizionari. Cum adică să nu votez?! Din contră! Dacă a fost nevoie l-am votat şi pe Ion Iliescu ca să-mi apăr ţara de Vadim Tudor. Asta înseamnă patriotism şi nu e vorbă mare. Acum la fel! Orice e mai bine decât PSD-rizarea completă a României. Un Ponta-PSD la Cotroceni, un premier-PSD la Palatul Victoria, un Parlament-PSD, e cel mai negru scenariu care poate fi scris la urnă pentru România. Partidul tată şi mamă a corupţiei din România este pe cale să ne încalece din nou. De data asta vine ca o hoardă nebună dispusă să rişte tot ca să confişte tot, Justiţie, democraţie, libertate, coşul de la supermarket. Şi contextul extern le dă speranţe. Prin urmare, nu există tactică mai proastă acum decât boicotarea scrutinelor. Trebuie să dăm naibii Mioriţa măcar o dată şi să ne facem treaba de cetăţeni gospodăreşte. Votăm până va fi bine.