O să umble iarăşi duba? După epoca Ion Iliescu şi a ei „democraţie originală” nu credeam să mai trec prin astfel de dileme. Neîncrederea a renăscut pe măsură ce lipsa de tact şi stângăcia de manevră a Puterii en-titre a lăsat să se întrevadă, în toată splendoarea ei, intenţia clară de a transforma România într-un stat-marionetă la mâna corupţilor. Butonul de panică a fost apăsat după ce Justiţia a început să condamne pe bandă personalităţi ale înaltei corupţii, oameni politici influenţi, bogaţi şi ferice până la campania de deratizare aflată în plină derulare.
Numiţii Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Tudor Chiuariu, Dan Voiculescu sunt condamnaţii premium ai momentului şi nasc în vârful piramidei breslei lor de politicieni empatii de rău augur. Lucru explicabil într-un singur mod pe care pârnăiaşii îl numesc solidaritate de şuţ. Aşa cum văd eu lucrurile, ăsta este liantul, legătura, fermentul care uneşte astăzi politica mare în România. Şi avem exemple, ca să nu pomenesc decât de marţea neagră din Parlamentul României.
Nu a mers. Statul de drept, de bine, de rău, a rezistat. Justiţia nu a putut fi readusă la ordine. Soluţie total neacceptabilă într-un stat unde tot mai mulţi parlamentari au cazier. Ce e de făcut? Simplu ! Trimitem Justiţia asta independentă să fugă cu cercul când ne jenează. Cum? Schimbăm legi ! Dar, încet, cu cap şi întotdeauna cu suport mediatic: explicăm de ce e bună, modernă, europeană, mica mârşăvie pe care o facem.
De exemplu, CSM discută acum un proiect de modificare a procedurii de numire şi revocare a şefilor de parchete, a preşedintelui şi vicepreşedintelui ICCJ, astfel încât decizia să nu mai fie luată prin decret prezidenţial, ci doar de către secţiile de procurori, respectiv judecători, autosesizate sau sesizate de două treimi dintre membrii lor. Consecinţa ar putea fi o extrem de facilă înlocuire a preşedintelui ICCJ, sau a procurorului şef DNA. Proiectul nu are prevăzute motive clare pentru revocare, dar, să fim serioşi, le ştim cu toţii.
Dreptul de a dispune interceptări telefonice a fost restrâns la procesul penal. Adică, organul de anchetă este obligat să-ţi spună: “Nene, vezi ce vorbeşti la telefon că eşti interesant pentru noi!”.
Acum recent, Serviciul de Transmisiuni Speciale urmează să fie trecut din subordinea CSAT în aceea a Ministerului de Interne, pentru a fi condus de un secretar de stat numit de premier. Dacă fecundează STS-ul, Guvernul creează un precedent prin care SRI, SIE şi celelalte trei servicii vor ajunge să-i facă dimineaţa toaleta premierului Ponta.
Deci să recapitulăm! Avem până acum preşedintele Înaltei Curţi, şeful unui parchet, şeful unui serviciu secret care vor deveni subordonaţi politici direcţi. Dacă procesul continuă separarea puterilor în stat se va dilua până la dispariţie, iar cotrolul politic va fi suveran.
Şi din acel moment pot porni fără frică dubele! Dacă aveţi cumva o valiză, de lemn, militărească puneţi-o vă rog pe zeghe.ro. Intru eu acolo şi o iau…
