Un cititor al Ziarului Hunedoreanului, domnul Viorel Popa din Simeria, mă ia la rost într-o scrisoare trimisă pe adresa redacţiei. De la autopretinsa înălţime a vârstei sale venerabile, domnul Popa mă tutuieşte (de parcă ar fi tata) atunci când se stropşeşte la mine cu interogarea “cum îţi permiţi ca la rubrica “PE CONTRASENS” să blamezi pe cine vrei cum te taie capul”. Urmează în scrisoare un citat din subsemnatul, text, zic eu, reuşit, în care îl descriu pe Victor Viorel Ponta de o manieră dezagreată total de domnul Viorel Popa. O altă întrebare care îmi este pusă imediat amestecă în corpul ei trimiteri la conţinutul Bibliei şi, surprinzător, la zone anatomice şi deprinderi ruşinoase. “Vreau să ştiu pe cine pupi în cur pentru 30 de arginţi pe care îi primeşti. Scrie realitatea din ţara asta nu minciuni şi jigniri la diferite persoane…Datorită vouă ziariştilor ţara asta o duce aşa cum o duce că încercaţi să influenţaţi oamenii ducându-i în eroare”.
Evident pe domnul Popa nu am reuşit să-l “duc în eroare”. Pot avea o bănuială că domnia sa are o afinitate electorală profundă pentru PSD şi Victor Ponta. Dreptul domniei sale! În plus, modul în care mi s-a adresat sugerează deţinerea unei licenţe pe argoul folosit cândva de activiştii roşii ca să-şi marcheze teritoriul. Chestia biblică cu cei 30 de arginţi e într-adevăr puţin derutantă, dar mulţi din foştii activişti PCR s-au mai pocăit după 1989 şi-au mai pus mâna pe Carte.
Dacă domnului Viorel Popa îi impune un respect etern, mie, primul-ministru al României, Victor Ponta, nu-mi impune nimic. Ne-a costat prea mult în istorie obiceiul ăsta de mujic de a ne închina tâmp la funcţii chiar şi atunci când vedeam de la o poştă că ele sunt ocupate de “nime-n drum”. Ce respect poate naşte un premier care şi-a plagiat lucrarea de doctorat, care minte cu atâta nepricepere şi nepăsare, un om care în 2009 şi-a trădat propriul şef de partid la alegeri (votând cu Antonescu)? Ce om de bună credinţă ar susţine şi respecta un astfel de personaj dubios? Nu-mi vine nici un nume în minte!
Oricum ar fi însă îi mulţumesc domnului Popa pentru scrisoare. Preocuparea de a scrie, de a împături hârtia, aşezarea în plic, manopera timbrării şi expedierea sunt pentru mine un semn că domnia sa face efectiv ceva pentru crezul său, aşa, cum o fi el. Da, şi DATORITĂ unor ziarişti ţara asta e aşa cum e, pentru că altfel, DIN CAUZA unor figuri politice cum este şi domnul Victor Ponta ea ar fi redevenit demult un Belarus latin.
De aceea, dacă-mi daţi voie, „îmi permit”. Căci, vorba ceea, „Bene diagnoscitur, bene curatur”. Nici o legătură cu anusul!
