Cu riscul de a cădea în rizibil, trebuie precizat că nu e vorba de sex manual pentru creştini (deşi morala vremurilor ar recomanda şi o astfel de abordare), ci pur şi simplu de un manual de sex pe care mai multe asociaţii creştine (!?) l-au propus ca bază a unei noi materii în învăţământul preuniversitar. Aşa cum pare din afară, această iniţiativă vine ca o încercare de a cultiva, la clasă, principiile Bibliei în materie de viaţă sexuală. Ideea, în sine, e OK. Adică, de mici, pruncii vor învăţa despre recompensele abstinenţei, puterea şi avantajele auto-controlului, sau cum să nu citeşti printre cuvinte când vecina nurlie îţi spune distrată : „ce faci piciule, mâncaţi-aş p-ţa ta”. Fain, chiar dacă pentru musulmanii din Dobrogea sau liber cugetătorii minori învăţăturile acestea vor fi prohibite.
Dar problema e alta. Manualul ! De 20 de ani, România produce manuale alternative, că aproape nu sunt două leaturi de elevi care să fii învăţat din aceleaşi cărţi chimie, istorie sau botanică. Chiar mai e nevoie de încă unul?! Există ore de religie în toate şcolile. Ce îi opreşte pe distinşii pedagogi-preoţi să îi înveţe pe copii de ce nu e bine să începi viaţa sexuală înainte de a ştii să faci cartofi fripţi, sau cum să vadă coada necuratului în avalanţa de pornografie care vine wireless pe smartphone? Cred că e necesară şi suficientă doar Biblia, ca manual primordial, pentru a-i învăţa pe copii morala creştină în materie de viaţă intimă.
Fie numai şi pentru acest considerent ne dăm seama că în acest caz poziţia misionarului, care vrea să promoveze acest nou manual, în speţă Asociaţia Darul Vieţii din Timişoara, e suficient de perversă ca să ascundă tentativa unei afaceri a la grande în care bugetul statului va umfla conturile unei edituri puse să scoată pe piaţă sute de mii de cărţi pentru tot atâţia elevi. Reţeta perfectă a îmbuibării. Că despre abstinenţă, ca dar al vieţii, nici nu poate fi vorba aici.
