O tradiţie, nu se ştie cât de productivă, cât de utilă, marchează cumpăna anilor. Rememorări, bilanţuri, ierarhii… Unele năstruşnice. Nu voi încerca aşa ceva! În primul rând, pentru că nu am o aplecare spre statistici. Voi semnala, însă, drept clou al anului un eveniment, dar eveniment real, aproape incredibil în lumea spre care aspirăm! Doar aspirăm. Multe nu prea facem ca s-o şi ajungem.Tocmai pentru că producem astfel de evenimente:aproape incredibile! Şi, momentul care generează aceste rânduri, împreună cu încărcătura aferentă de îngrijorare, amestecată cu indignare, chiar stupefacţie, este mai mult mafiot decât stupid! Destul de recent, în această margine de pagină scriam că arestarea comisarului Traian Berbeceanu este mult mai periculoasă decât lichidarea cu glonţul, de către mafia italiană a comisarului Cattani din serialul Caracatiţa. Cu care, metaforic şi oarecum orgolios, media l-a asemuit! În România 2013, în „cazul Berbeceanu” a fost vorba despre o încercare de lichidare instituţională! Cu şi de către instituţii de Lege şi Ordine!
De aceea zic: Anul 2013 a fost „Anul Berbeceanu”!
Nu voi reconstitui toată istoria acestei mizerii. Nici nu voi respinge păreri contrare. De asemenea, nu voi invoca nici apartenenţa comisarului la comunitatea deveană, ca argument sentimental. Nici măcar o veche amiciţie, poate chiar mai mult, dar sigur o îndelungată colaborare cu agentul de circulaţie Traian Berbeceanu, tatăl comisarului care a polarizat atenţia ţării. Cu care am străbătut mii de kilometri pe şoselele judeţului, în maşinile de spaimă pentru şoferi, dintre care cea mai…maşină a fost un VW „broscuţă”, echipată mai întâi cu Traffy-pax, un bunic al radar-ului, apoi cu un radar în premieră pe arterele hunedorene… Nu voi invoca nici controversele cu fostul licean despre…Cum e corect? „Răgetul lui Decebal”, publicaţie ce o edita în juneţe, sau „Răcnetul”…, „Răgnetul”…??
Voi fi însă suficient de arogant povestind că, după primul meu examen ca student la Drept, un… coleg din anul V mă întreba:” Ce notă ai luat, balicule?” „Şepte”, răspund destul de mulţumit…”Apăi dacă aşa vei continua, procuror la raionul Ilia vei ajunge!”-dă el verdictul. Miştoul viza tradiţia că studenţii de 10 şi 9 ajungeau judecători…Recent, un asemenea judecător de marcă îmi spunea:”Domnule, încetul cu încetul se va întoarce roata Justiţiei, iar judecătorii vor fi cei care dau verdicte reale!”
Ceea ce s-a întâmplat şi în „Cazul Berbeceanu”! Iar povestea, care începe tradiţional cu „A fost odată”…odinioară adică, va începe cu:”A fost o dată!” Adică o singură dată!! De aceea, cred că am trecut de „Anul Berbeceanu”, anul în care în Drept s-a săvârşit o mare nedreptate! Îndreptată de nişte judecători de nota 9 sau 10…
LA MULŢI ANI!
Pixul negru. A fost odată… „Anul Berbeceanu”!
