Pixul negru. Amintiri de pe cel mai lung bulevard din România…

…poate chiar din Europa! Sub titlul ” Viaţa pe cel mai lung bulevard din România”, acum vreo 35 de ani plănuisem, împreună cu fostul meu coleg şi bun prieten Cornel Armeanu, să documentăm şi să scriem un reportaj-serial de pe Valea Jiului. Cornel Armeanu, Dumnezeu să-l odihnească, era chiar momârlan autentic, din colonia Aninoasei. Care a fost doar atât: o colonie de case duplex standard, cu două odăi, o magazie pentru cărbune şi lemne, un cuptor de pâine afară, doi metri de straturi la stradă…
Valea este o înşiruire de localităţi de-a lungul a vreo 31 de kilometri… de bulevard. Poate puţin peste, dacă punem la socoteală şi Câmpu lui Neag…Pentru că, în fapt, toate oraşele din Vale, plus comuna (la vremea aceea) Aninoasa erau legate între ele în lungul singurei şosele care o traversa, până-n Defileu. Despărţite fiind doar de panourile administrative, de la intrarea într-o localitate, peste drum de cel care marca ieşirea din aceeaşi aşezare…De la Petrila (Lonea), prin Livezeni, Petroşani, Vulcan, Paroşeni,Lupeni, Uricani doream ca amândoi, unul pe o parte, celălalt pe alta, să străbatem cel mai lung bulevard al ţării. Absolut sigur, nu avem un oraş atât de lung…De altfel, îmediat după reoganizarea teritorială din 1968, care desfiinţa regiunile (pe care unii se tot srofoacă le refacă, dar nu izbutesc), şi înfiinţa judeţele, „pentru o mai armonioasă dezvoltare economico-socială a patriei”, cum suna motivaţia oficială, destul de realistă şi necesară, Petroşani şi Constanţa primeau un statut special administrativ. Acela de „municipii teritoriale”! În ceea ce viza Valea Jiului, acest fapt chiar statua că Valea era o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare.
Am tot amânat şi amânată a rămas acţiunea noastră de presă. Care azi ia numele de „amintiri”…Cât mă mai ajută memoria încerc aici să afirm, că în anii de după…simpozionul din august 1977, de la Lupeni, cu Dobre şi Ceauşescu la pupitrul… comunicărilor, Valea Jiului nu mai era deloc Jalea Viului! Era mai Jale pe vremea stahanovistului Kopetin Geza, de la Mina 3-Jieţ, decât după modernizarea IUMP, uzina de utilaj minier, care azi nici nu mai e. Dar nimeni nu-l întreabă nimic pe fostul „proprietar”, Aurelian Serafinceanu, fost şi prefect, de tristă amintire, al judeţului… Au fost închise şi multe mine; vor mai rămâne poate cele de la minele Livezeni,Vulcan, Lupeni, Lonea, dacă nu vor muri dup sufocarea CEH Hunedoara. Nu se mai aude nimic de fabrica de stâlpi hidrauluici, de Vâscoza Lupeni, de fabrica de tricotaje, de cea de confecţii, de echipa Jiul Petroşani, de celelalte echipe Minerul-Lupeni,Vulcan, Aninoasa, Bărbăteni, Uricani, foste divizionare B şi C de tradiţie. Dar şi tradiţiile mor, nu-i aşa?…Nici Ştiinţa Petroşani nu mai este o forţă în rugby. Doar arcaşii de la Aninoasa mai ţintesc, cu arcul, ceva trofee, menţinând locul în viaţă, oraşul fiind destul de pirpiriu ca suflu…La Uricani şi Câmpu lui Neag blocurile cad peste propriile temelii. Nici nu poate fi altcumva! Doar vreo 5000-6000 de mineri nu pot ţine în viaţă un…bulevard care odată număra peste 144000 de locuitori!
Iar altceva, în afara zonei de turism Lupeni, Straja, tot Parângul, nu prea aduce bani şi viaţă. Că nimeni nu avut curaj să-i ceară lui Ceauşescu, şi nici urmaşilor săi, prezumtiv mai luminaţi, să aprobe defrişarea unor porţiuni de munte şi amenajarea unor pârtii, trambuline şi baze de sporturi de iarnă, hoteluri, centre comerciale şi restaurante, cazinouri, spa-uri… Pentru includerea Văii, în 20-30 de ani, în circuitul european al marilor competiţii de gen. Bine că se defrişează „în mic”, pentru cabane şi viluţe private, ale celor care nu au fost mineri, dar au sufocat existenţa mineritului pe Vale… Şi au transformat văile dintre versanţi în deponeuri de gunoaie!…
Aşadar, Cornele, am ratat reportajul-fluviu, iar eu am scris aici un necrolog… Valea ta dragă…Şi a mea… Mi-a plăcut Valea! De câteva ori pe vară ajungeam, duminica, de două ori pe zi acolo. Dimineaţa la un meci de rugbi sau de handbal, că avea Nicu Bartha o echipă de fete în „A” extraordinară… Veneam acasă, la Deva, mâncam de-amiază, şi plecam la meciul Jiului, de „A”!…La vechiul stadion, de lemn, care a ars.Pe locul lui, după pomenitul „simpozion”, s-a înălţat mândru hotel…Acum al fostului puşcăriaş american, Raj Tunaru. Că românii nu au avut justiţie pentru potlogăriile lui, ba l-au ales şi-n Parlament!…
Cum altfel poate fi viaţa pe cel mai lung bulevard din România, decât la fel de mizeră ca a Ţării?!…
NICOLAE STANCIU
P.S. Spre ştiinţa „jurnaliştilor”: Valea Jiului nu cuprinde şi bazinul carbonifer Gorj, Oltenia. Cum spunea acum câteva seri Silviu Mănăstire: „termocentralele Turceni şi Rovinari din Valea Jiului”… De asemenea, „ortac” nu e sinonim cu „miner”, însemnând doar „coleg”, „tovarăş” (ultimul în sens de „tovarăş de muncă”, nu ca mod de adresare în comunism!)