Mă aştept ca… pretenii, dar şi cititorii mei consacraţi să se apuce să caute prin vocabularul propriu toate înjurăturile ce mi s-ar cuveni, gândid că am devenit avocatul parlamentarilor noştri. Dragi şi preţioşi, inteligenţi, inspiraţi, valoroşi , devotaţi şi servili intereselor alegătorilor. Nici vorbă! Despre parlamenatri, în general, am păreri de la rele în sus. Cu un plus de parti-pris pentru deputaţii şi senatorii trimişi acolo de hunedorenii mei, al căror fiu prin adopţie, recunoscător şi iubitor mă simt şi mă ţin. În sensul că parcă niciodată, în ultimii ani de după 1990, hunedorenii nu au ales atât de neinspirat. Ca să fiu elegant în expresie…
Deci, titlul acestor rânduri nu este o pledoarie. Cum s-ar părea la prima citire. Dimpotrivă! Mestecarea între măsele, cu răutate evidentă, a celor două cuvinte îmi pare mai degrabă o nouă manipulare. Pentru abaterea atenţiei publice, câtă mai există în rândurile tot mai pirpirii ale telespectatorilor şi cititorilor de „ştiri fierbinţi”, de la subiecte cu adevărat grave, periculoase! Tocmai de aceea, propaganda oficială lansează bombe şi plesne (pluralul de la pleasnă) în ochii mijiţi ai somnoroasei opinii publice. Pentru a nu vedea, de pildă, cum în jurul madamei Stanciu, mare judecătoare tiza asta a mea!, sper să nu fim neamuri, s-a ridcat un zid de netrecut. Pentru acoperirea abuzurilor sale! Pentru a nu apărea, Doamne fereşte!, o crăptură în zid. Din care se strecoară, prin care să vedem alţi „oameni din crăpătură” (eufemism pentru o specie de viermi). La fel, altă madamă, Bica, e bine merci, merge la servici(u). Va fi avocat. Va apăra infractorii pe care i-a lansat cu maşinaţiunile retrocedărilor pe care le-a gestionat?…
… Cam cât e o pensie nemsimţită? Cea mai nesimţită, vreo 4000 de lei. Apropape cât leafa unui căpşunar plecat de-acasă, la un trai mai bun. Din cauza acestui Stat de Drept. Tot mai adesea dând impresia că e reprezentat doar de Parchetul General, DNA, DIICOT, ANI, Serviciile secrete etc. Mai puţin de judecătorii şi trtibunale, CSM. De magistratură, în accepţiunea clasică! Adică judecători, fără înregimentarea macoveiano-băsistă a procurorilor în elita Justiţei. Pentru aceasta, e nevoie de decăderea încrederii în Palament, în parlamentari. De parcă nu era suficientă cea săvârşită de ei înşişi?! Prin propriul comportament infracţional, sau pe-aproape…Vin tot felul de papagaliţe care citesc de pe promptere ce au scris editori sau patroni şi asmut alegătorii împotriva aleşilor lor. Sigur că mai toţi parlamentarii merită săpuneli publice! Sigur că nu ei sunt primii vinovaţi! Ci partidele care ni i-au scos în faţa ochilor drept trimişi ai destinului întru preamărirea Ţării. Dar când partidele şi papagaliţele din dotare ne trimiteau la vot, discreditaţii de azi erau Feţi-frumoşi. Iar editorii şi patronii îşi umpleau teşcherelele…Acum, discreditând parlamentari şi apărând „justiţiabili”, îşi pun pile. Ca să nu ajunge pe mâna judecătorilor. Pentru că nu şi-au plătit dările la stat din teşcherelele umplute în campaniile electorale…
Nicolae Stanciu
Pixul negru.Cât mai câştigă un căpşunar? Cât o pensie nesimţită…
