Încerc astăzi, stimaţi cititori, să răspund unor cunoştinţe şi prieteni care-mi atrag atenţia că aceste rânduri din dunga paginii sunt mereu încruntate, oţărâte şi, destul de des, otrăvite. Aşa că haideţi să ne înveselim puţin. Fiind sfârşit de săptămână, sărbătoarea Rusaliilor, începutul verii, zâmbiţi, vă rog! Mai mult! Chiar azi, absolvenţii primei promoţii de 11 ani ai Liceului, Şcoala Media Mixtă Sebeş, pe numele de-atunci, sărbătoresc 56-a revedere. Ne numărăm…Câţi mai suntem pe-aici, câţi pe dincolo, odihnească-i Dumnezeu! Ne lăudăm, la un şpriţ lungit cu apă, cu fiii, fiicele, nepoţii, nepoatele, şi durerile de oase, de suflet…
Aşadar, vă propun câteva rânduri dintr-o scriere a lui Dan Puric. Un alt învăţat contemporan, pe care îl alătur cu bucurie uriaşilor Tudor Gheorghe şi Doru Vişan! Şi mai sunt câţiva… Neagu Djuvara, Radu Beligan, Lucian Boia, Radu Boroianu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Diaconu, Florin Piersic… Sub un titlu sugestiv, Dan Puric a scris o…glumă bună, intitulată „Invidia”. În care se uita mereu, allternativ, în cutrea vecinului şi-n biblioteca sa şi a soţei. Voi reproduce doar de la…asemănarea cu ce văd de pe geamul meu…”Şi-a luat şi un 4×4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi. A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan…În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci ferciţi Apocalipsa. Dar după vreo săptămână, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar. Scârbiţi ne-am uitat în bibliotecă…Citiserăm toate cărţile. Şi ne-a cuprins invidia”…
Oare următoarele definiţii, date de autori, mulţi anonimi, folclor nou, urban, cum ar veni, ale Democraţiei au vreo legătură cu Invidia lui Dan Puric?!
Democraţia este încrederea nefondată în înţelepciunea colectivă a prostiei individuale.
Democraţia se bazează pe trei principii:
– libertatea cuvântului,
– libertatea cugetului
– înţelepciunea de a nu le folosi pe cele două precedente.
Democraţia bagă poporul într-un joc controlat, dar în care nu poporul are controlul asupra jocului.
Democraţia este o superstiţie bazată pe statistică.
Dacă votul democratic ne-ar aduce ceva folositor sau vreo schimbare în bine, nu ne-ar mai lăsa nimeni să votăm.
Oricărui guvern îi este groază de democraţie.
Prin vot democratic va fi ales acela pe care bogaţii vor trebui să-l mituiască.
Şi, închei cu un uimitor dialog despre notorietate între două genii:
Einstein cǎtre Charlie Chaplin: Ceea ce apreciez cel mai mult în puterea artei Domniei tale este universalitatea D-tale. Dumneata nu scoţi un cuvânt şi toatǎ lumea te înţelege.
Chaplin îi rǎspunde lui Einstein: Asta e adevǎrat, însǎ faima mondialǎ a D-tale este mult mai mare decât a mea. Toatǎ lumea te admirǎ fǎrǎ ca sǎ înţeleagǎ un cuvânt din ceea ce spui.
Nicolae Stanciu
