Este tonifiantă, promiţătoare preocuparea tot mai cuprinzătoare a unor oameni de cultură şi jurnalişti pentru educaţie! Acum, să mă înţelegeţi că fac premeditat o distincţie între oameni de cultură şi jurnalişti, nu doar formală, ci chiar calitativă. Din două unghiuri. Primul, că, deşi jurnaliştii ar trebui să fie şi posesori ai unui important bagaj de cultură generală, la ora aceasta majoritatea lor se află în plutonul gros al celor care au mari lacune culturale (excepţiile întăresc regula!). Al doilea aspect al distincţiei ar fi că formal jurnaliştii, deşi au drept de semnătură nudă, precum scriitorii (singurele categorii a căror calificare este recunoscută fără…precizările: prof., dr.,av., ec., ing.etc.), nu sunt asociaţi „oamenillor de cultură” din cauza cutumei. Dar, cum spuneam, diferenţierea există şi nici nu ar mai trebui invocată. Numai teoretic! Ceea ce am şi făcut.Iar în interiorul său, jurnalismul a decăzut, sub un minimal prag cultural, din cauza televiziunii şi internetului! Două invenţii care ar trebui să devină aliate importante în mecanismul educaţional, nu frâne!
Dar, chestia asta o spune mai exact academicianul Solomon Marcus:
„Televiziunea funcţionează pe baza unei filozofii greşite, conform căreia scopul ei este să informeze, să educe şi să distreze. Informaţia este, de prea multe ori, contaminată de partizanat politic, educaţia este în bună măsură anihilată de contraeducaţie (cum este violenţa verbală si fizică, ingredient al multor canale de televiziune), iar divertismentul este frecvent de joasă calitate culturală, dacă nu chiar vulgar. Separarea educatiei de divertisment ascunde o gresită inţelegere a componentei ludice în societate, greseală care se regăseşte şi în educaţia şcolară actuală.” Referitor la… vinovăţia internetului, citiţi înscrisurile de pe Facebook. Citiţi şi vă cruciţi! Şi chiar Wikipedia nu e o…enciclopedie culturală.
Poate, adică sigur, din subcultură ni se trag şi împrumuturile, importurile de cultură la kilogram, din Lumea bună. Precum nişte „sărbători” tradiţionale americane, gen „Halloween”, „Valentine’s Day”, dar devenite de multă vreme boom-uri comerciale. Ca şi Crăciunul de altfel… Ba chiar, conform unor semne şi semnale ale societăţii civile, Ministerul Educaţiei chiar cultivă şi promovează, conştient sau iresponsabil, asemeanea manifestări. Şi nu mai vorbim de televiziuni, unele care joi şi vineri au consacrat lungi timpi de emisie aşa-zisului „Halloween”. În schimb, iată, nu învăţăm carte, nu învăţăm să muncim, să promovăm educaţia pentru muncă, preţuirea proprietăţii private, a banului, câştigarea banului din muncă şi afaceri curate. Cum face de exact 250 de ani a poporul american! Popor care a început să se nască şi să prospere punând la temelia actualei civilizaţii americane: Biblia, pumnul şi pistolul! Noi ne lăudăm cu 2000 de ani de existenţă…(noiembrie 2013)
Pixul negru.EDUCAŢIA. De la Biblie, pumn şi pistol la… Halloween
