De-o vreme, de când programele tv. devin tot mai insuportabile şi ticăloase, mă refugiez pe canale de filme. Unul este Film Cafe. Cu seriale bune, mai vechi şi mai noi, dar, oricum, nu repetă tot la două luni pelicule antice cu Stallone, Van Damme sau…În pauzele comerciale şi de promo aud mereu o voce…blondă: „ar-ai-es Roma, astăzi seară la Film Cafe”. Vrea să fie promo la serialul italian „RIS Roma. Delitti imperfetti”. Dacă filmul e italian şi interpreţii pronunţă RIS ( de la Reparto Investigazioni Scientifiche, reparto însemnând departament, serviciu), de ce românca noastră se prosteşte şi anglizează iniţialele ce dau nume serialului? Precis din tâmpenie! Cum spunea mai demult Doamna Limbii Române (corecte!) Ileana Vulpescu, replicând unei realizatoare tv. Care, la întrebarea ” De ce pronunţaţi Riceard Uagnăr, şi nu Rihard Vagner, cum se pronunţă numele celebrului neamţ Richard Wagner?”, a răspuns că „e moda anglizantă”… O modă a tâmpeniei şi inculturii, repet cu plăcere şi cu speanţe că moda va muri…
Cum moartă este moda franţuzirii cuvintelor. Invocată doar cu ironie şi dispreţ, chiar şi de… anglizatorii de azi. Evoluaţi de la „furculision” la „location”. Pe care însă îl „traduc”: „locaţie”, nu „loc” , aşa cum corect dă dicţionarul. Locaţie însmnând cu totul altceva:închiriere, chirie…Dar se aud adeseori formulări şi mai aiuristice, uneori chiar în dialogul a doi profesori despre „inaugurarea noii locaţii a unei şcoli”!!! Dublă maltratare a Limbii Române:”inaugurarea noii”, şi „locaţia şcolii”, nu „localul”!
Anglizarea unor nume proprii am auzit-o şi la pronunţarea numelui lui Guy de Maupassant. Rostit: Gai de Mopezan!!! Pentru cine spune curent la radio şi televizor ora „optisprezece”, sau, mai greşit: „orele optisprezece”, c-o fi Guy sau Gai, nu mai contează… Contează însă că, în pofida tuturor argumentelor noi că media nu are decât un rol informativ, nu şi formativ-educativ, felul cum se vorbeşte la radio şi tv, chiar şi cum se scrie în ziare influenţeză consistent însuşirea unui vocabular corect! Pentru că, de pildă, „periplu” este numai pe mări şi oceane! Dar se foloseşte prea adeseori în loc de „pelerinaj”. Contează că într-un clip publicitar o mătuşă sau bunică o întreabă pe nepoţică „Moţato, unde-i brânzica?” La care copila răspunde:”L-am mâncat” (????) Mai mult, adulta o face complice la înşelăciune şi minciună, trimiţând-o să cumpere de la magazin cutii pe care le deşartă apoi în vas de ceramică, iar după laudele cumpărătorului cele două trag cu ochiul complice…”Educaţie” în 20 de secunde de publicitate!
Desigur, pare, ba chiar ni se livrează drept mai important cine candidează sau nu la preşedinţie, sau cât slăbeşte nu ştiu ce bulibaşă. Dar, astea au devenit „importante” şi din cauza acestor… mărunţişuri şi multe altele.
Pixul negru. Riceard Uagnăr, anglizarea şi tembelizarea…
