te obişnuieşti sau înnebuneşti. Fiecare zi este total diferită de precedenta”…
Pur şi simplu sunt fascinat de aprecierile, evaluările, caracterizările şi originalitatea acestora făcute de mai vechiul îndrăgostit de România Paul Wood. Englezul stabilit la Bucureşti, recent citat într-un alt editorial. Şi, continuă:”Românii cred în Dumnezeu. Aşa cum cred în horoscoape, magie și ghicitoare. Cei mai mulţi iau existenţa lui Dumnezeu drept garantată, tot aşa cum iau răsăritul și apusul soarelui. Îmi place credinţa asta a românilor şi sentimentul lor că lumea cealaltă este la îndemână. Englezii au trăit ceva asemănător înainte de reforma protestantă… Românii au un minunat simţ al umorului, chiar asemănător cu cel al englezilor: foarte ironic, extrem de negru”.
Sigur că România nu este Raiul pe pământ. Adică locul în care visele se împlinesc. De aceea obsevaţiile omului din Albion, care Albion, iată, nu e întotdeauna perfid, cum umblă vorba, sunt mai degrabă măgulitoare decât ostile. Cum pare…părerea oficialilor britanici la adresa „invaziei” româneşti (şi bulgăreşti) în Anglia…
În textul original, în cele 25 de motive pentru care iubeşte România, romglezul nostru compară, istoriceşte şi în contemporaneitate, obiceiuri şi trăsături culturale, sociale între ţara sa de origine şi cea nouă, de suflet, cum reiese din propriile mărturisiri. Sesizează foarte bine că şi la noi societatea se transformă, devine tot mai mercantilă. Simplificarea, pragmatismul, practicismul caracterizează tot mai pregnant evoluţia societăţii româneşti. Libertatea trebuie să fie absolută! Dar numai în competiţie. Iar asta să nu devină una sălbatică. În urma căreia câştigătorul nu trebuie să-l distrugă pe cel învins. Dar…Există şi dar! De mai multe ori… „Este un lucru pe care România nu-l prea are: conversaţiile cu oameni foarte sofisticaţi şi inteligenţi, care citesc aceleaşi cărţi, au acelaşi idei, vorbesc despre literatură. Asta îmi lipseşte aici. Nu ştiu, poate că sunt astfel de oameni care discută şi îşi dau citate din Mircea Eliade, de exemplu, şi nu ştiu eu”…Apoi:”În anii ’90, legumele şi fructele erau de 100 de ori mai bune decât cele din Anglia. Acum arată extraordinar de bine, dar nu au nici un gust. Acesta este un exemplu pentru faptul că viaţa este mult mai săracă după intrarea în UE”, consideră Paul.
Nici un apropo la recentele alegeri europarlamentare! Doar o întrebare: Sunteţi siguri că aceia pe care i-aţi votat vor face ceva pentru ca România să fie o ţară europeană de calitate?(mai 2014)
Pixul negru. „În România, totul este dificil, dar după un timp”…
