Construită cu idealul că va fi…turnul de fildeş, mândru lucitor în cenuşiul vieţii politice de la noi, Uniunea Social-Liberală a fost de la început privită şi primită ca un soi de struţo-cămilă, o vietate mai curând bizară decât acceptabilă, ca idee şi…compoziţie. USL s-a dorit în fapt a fi o pâine mare, cât pentru o ţară; pâinea fiind guvernatoarea vieţii pe acest pământ! Asta, a noastră, e făcută dintr-un aluat frământat în lungi seri anti-băsiste ale Antenei 3 (dovadă, vreo cinci…frământători ajunşi parlamentari). Unul este S.R. Stănescu, care a ars etapele, trecând prea rapid de la condei într-un fotoliu senatorial…Aluatul s-a dospit apoi, împotriva firii, adică la rece, în gerul mişcărilor stradale, şi a fost copt pe jarul vreascurilor încă neputrezite dintr-un Parlament deja agonic la începutul lui 2012. Logic, doctrinar, ideologic nu poţi amesteca, aglutina două partide fundamental antagonice, plus un al treilea, mai maleabil…Dar, la români se poate orice! Iar la alegeri, în iarnă, au arătat că se poate şi ce nu se poate.
Mai cu seamă când firul de mătase care îi leagă, trama, cum ar spune intelectualii,nu este un program de…europenizare a României, ci anti-băsismul. Cu orice preţ ! Preţ care se plăteşte, se decontează tot mai mereu, pe măsură ce aliaţii-şi amintesc de prieteni, sponsori, clientela politică; se întorc la obligaţii şi cumetrii vechi, la ceea ce i-a mânat pe ei de fapt în luptă: binele personal şi plata datoriilor „de onoare”!
Am mai spus şi repet. Nicicând nu l-am bănuit pe Viorel Hrebenciuc de devotament deplin faţă de oricare dintre liderii PSD, şi cu atât mai puţin faţă de Victor Ponta! Pe Miron Mitrea îl văd mai des la B1 Tv… Cuvinte asemănătoare repet în privinţa lui Ludovic Orban şi eternului… mire C. Popescu-Tăriceanu. Sau a socrului lui Victor Ponta… Pe liderul PNL, Crin Antonescu, apucasem să-l simpatizez pe când era ministrul Sportului, domeniu care mă preocupa, fiindcă era cam singurul care aducea fală României, iar tânărul liberal de-atunci, pletos, a fost primul ministru, de după 1990 , care s-a ocupat de sport; sub care sportul nu începuse să moară.
Ca şi în nelămurirea personală privindu-l pe „consilierul” premierului Ponta, mai vechea noastră cunoştinţă Remus Cernea, chemarea, de către Crin Antonescu, a lui Sorin Roşca Stănescu „consilier personal”, rămâne tot o bizarerie! Cu amendamentul că, oricum, S.R. Stănescu are cu ce să consilieze un şef de partid! Însă trebuie s-o facă în cabinetul acestuia, nu la televizor şi-n pagini de ziare, inclusiv cel din mâna dumneavoastră… Dar SRS are şi hibe multe. Unele grave. Deşi, ca fost coleg de pagină nu-i pot reproşa, Doamne fereşte, lipsa…condeiului, am faţă de el aceleaşi sentimente pe care le am faţă de Cornel Dinu, ca să mă menţin în parametri sportivi…Un fost foarte mare fotbalist, un mai mic antrenor şi foarte mic caracter…Dar aparenţa de doct îi acoperă, în ochii lumii, foarte mult defectul…Cam aşa se întâmplă şi cu S.R. Stănescu.
Ziarist de marcă, chiar purtând pe umeri greutatea unui dosar de informator al fostei securităţi, poate şi actualei… Dar, se pare, cu timpul, acest fapt, datorită numărului însemnat de importante personalităţi şi chiar elite cu condicuţă la securitate, devine din condamnabil unul… onorabil, să-mi fie iertată cârcoteala! Implicat, apoi, în complicate afaceri, ca şi într-o veche prietenie cu Băsescu, SRS rămâne senator al României. Poate va deveni şi politician!…Deocamdată s-a comportat ca un ziarist; ba chiar ca patron de gazetă!
…Dar ar fi şi mai bizar ca USL anti-băsistă să se ruineze din mai vechi sau mai noi prietenii, cumetrii, obligaţii, datorii şi coabitări pro-băsiste…
