Mă risc, cum zic intelectualii de „şcoală nouă”, adică de-aia care dă diplome nu şi…carte, să devin şi mai antipatic. Dar nu pot să evit subiectul statuilor din Deva. Acestea apar şi dispar, unele iau locul altora, care poate chiar nu se cuvenea să fie ridicate…Conjudeţeanul nostru, Francisc Munteanu, din Veţel, a stabilit în titlul unei vechi cărţi că „Statuile nu râd niciodată”. Stauile râd, totuşi! Cel puţin cele din Deva. De autorii lor, unii/unele; dar sigur râd în hohote de administratorii oraşului.
Sigur, ne-am obişnuit să avem două statui ale lui Decebal. S-au găsit şi motivaţii, bustul din parc fiind prea puţin, chiar meschin pentru evidenţierea măreţiei înaintaşului nostru glorios… Şi trădat. La propriu, de un om al său. Capul de tradiţie a trădării, ca genă fondatoare a românismului. Iar la…statuile devene, de primarul 4×4. Care, între Decebal bust şi Decebal călare, aproape la jumătatea distanţei şi-n drept cu geamul biroului său din primărie, l-a instalat pe Traian!În locul lui Petru Groza. S-ar putea spune că a fost schimbat întregitorul Transilvaniei, după un troc cu Stalin, cu cotropitorul Daciei. Şi ucigaşul, într-un final, al lui Decebal.Iar dacă-l priviţi pe Traian-statuie din profil, veţi observa că artistul autor a…tuşat mai hotărât cu dalta pe faciesul cotropitorului, aducându-l bine cu primarul-finanţator al lucrării. Tot Mircia a hotârât, fără acte, fără proiecte valide istoriceşte şi artistic să planteze un monument funerar în faţă Prefecturii. Pe care sunt înscrise numele unor victime fără tangenţă cu judeţul. Deşi merita să fie eternizată memoria cărturarului anticomunist Victor Isac, de pildă. Iar ca locul să semene şi mai mult a…cimitir a mai fost amplasat un obelisc. În memoria cuiva căruia i se atribuise inclusiv proprietatea asupra Cetăţii şi calitatea de prefect. La o vreme când prefecturi nici nu existau… În locul autorităţilor, instituţiilor-Muzeu, Arhive-, pensionarul Costică Aoanei ( un viitor „premiant fără premii”?) a obţinut sentinţa definitivă de demolare.
După demersuri îndelungate, pomenitul primar penal a acceptat, într-un final, cererea noastră, repetată în ziarele vremii, de a se ridica o lucrare monumentală în Oraşul Gimnasticii. De parcă am fi simţit că marea mândrie naţională se va scofâlci…Bâlbâind un nume de „scluptor” (aşa a zis!)polonez, care va face o statuie Nadiei, până la urmă acelaşi artist, care l-a făcut pe Traian să semene cu Mircia, a realizat trio-ul gimnast. Destul de urât: gimnaste uriaşe cu trupuri… celulitice. Şi, împreună cu Flacăra Olimpică, stilizată în metal patinat, a lui Nicu Adam, micul complex monumental putea deveni o efigie o oraşului. Dar, a dispărut. Va fi relocat. Sperăm…În dunga unui zid, ca la o execuţie publică, se află busturile pe socluri ale celor mai renumite gimnaste şi antrenorilor lor. După o schiţă, un desen, bine găndite, împreună cu…dislocatele „dintre craci”, cu şcoala, sala de gimnastică, ascensorul pe Cetate, cu Aqualand-ul se poate polariza un obiectiv turistic original. Iar dacă va fi şi mediatizat… deştept, chiar vizitat!
Nicolae Stanciu