Parafrazând titlul unui cântec cât un imn, care a creat atitudine, mentalitate şi filozofie în epocă (dacă nu veţi da cu paru’, aş zice că a fost generaţia „decreţeilor” care au răsturnat acum 25 de ani comunismul), vreau doar să cred că aceleaşi virtuţi pot fi conferite şi generaţiei virtuale. Cea căreia i se atribuie meritul înfrângerii lui Victor Ponta în alegerile prezidenţiale. Bine, apar şi exaltaţi, ba chiar deliranţi, precum Lucian Mândruţă, care vorbesc de o nouă revoluţie. Omiţând rolul marii manipulări declanşate, de pildă, prin lansarea, între cele două tururi, a marotei cu creşterea taxelor şi impozitelor. Folosită şi de candidatul Iohannis, dar acum uitată de media, de toată lumea care o propaga…
Deci generaţa virtuală, dar nu ca entitate ireală, având însuşirile, trăsăturile uneia adevărate, ci generaţia legată, ba chiar… generată de internet. Pe aceasta o salut! Care, numericeşte, este cvasiegală cu generaţia în blugi şi-n adidaşi: tot cam două milioane. Miloanele care au făcut diferenţa. De două ori!…
…Relativ recent, într-o emisiune culturală a TVR Timişoara, academicianul Nicolae Breban, personalitate distinctă a literaturii noastre, vorbind despre cartea sa „Singura cale”, prima dintr-o trilogie, m-a şocat spunând „periplu prin ţară”! Ştiut fiind că periplul este o călătorie lungă pe mări, oceane…Dar, mai crud a devenit când a spus:”Nu mă interesează cititorii, ci cei şase-şapte critici care pot influenţa clasa medie”. Aparent fără legături între ele, cele citite până acum se leagă surprinzător de simbolic pentru starea societăţii româneşti actuale. Şi, nu o să insist cu folosirea lui „periplu” şi de către un academician şi de către aproape toţi jurnaliştii şi propagandiştii. Care asimilează social-democraţia cu comunismul. După moda şcolii americane de politologie, pentru care e mai comod să dea vina pe comunism decât să explice cum social-democraţia este o doctrină de stânga. Iar explicaţiile includ situaţii antagonice datorate doctrinelor de dreapta…Dar pot să întreb: ce consecinţe va avea literatura unui academician, posibil şi a altor scriitori, produsă doar pentru şase-şapte critici care pot influenţa clasa medie? Clasa asta medie nu ar trebui să citească şi să înţeleagă singură o carte, ci numai după ce a fost influenţată, iniţiată de critici?! Şi, medie fiind, clasa asta când şi unde citeşte ceva scris de cei şase-şapte critici?! Câ pe facebook aşa ceva nu se postează. Facebook este doar o cale de comunicare şi, eventual, un motor al informaţiilor. Ceea ce, încă, e bine.
Singura cale, ca să cităm titlul invocat, a învăţării şi culturii rămâne Cartea! Pentru toţi! Nu doar pentru iniţiaţi.
Pixul negru. Te salut, generaţie virtuală!
