Politicienii români își tot justifică tâmpeniile prin aceea că poporul le cere. Primarii fac cheltuieli uriașe de zilele localităților, organizând tot soiul de spectacole oribile, în cadrul cărora befăie diverși. Li se plătesc ăstora onorarii uriașe din bani publici, pentru că în caz contrar poporul e nemulțumit. Ce, poporul (da, știu, repet la nesfârșit cuvântul!) nu s-ar scutura și el un pic pe niște manele sau cântece așa-zise populare? Și mai mult, tot el e cel care vrea să râgâie în stradă după ce a halit niște mici și a ras câteva halbe de bere. Așa înțelege el să se distreze de zilele comunei, orașului, municipiului. Și politicianul îi satisface dorințele, pe banii tuturor. Poporul vrea, nu?! Am observat că mulți politicieni, care sunt niște oameni onești în alte situații, cad în capcana asta a poporului ce vrea. Dacă dorește manele, să-i dăm manele, pentru că în caz contrar politicienii se tem că nu vor mai fi votați. Sigur că totul se rezumă doar la acea parte a poporului mai sărăcuță cu duhul, cea care poate fi cumpărată cu un litru de ulei sau o pereche de șlapi. Astfel devine explicabilă și atitudinea politicianului care, brusc, empatizează cu poporul doritor de manele și râgâială stradală.
Din păcate, aproape toți politicienii cedează în fața ghiolbanilor. La fel, și multe mijloace media. Cu toții se tem că de pun piciorul în prag vor pierde voturi sau audiență. E un cerc vicios căruia nimeni nu vrea să îi pună capăt. Apoi, ne mirăm că poporul e tot mai dobitoc, mai needucat și mai manelizat. Culege fiecare ce a semănat. Vin serbările. „Au, viața mea!”, „S-a rupt lanțul de iubire/Și-a început a rugini/Nu te mai gândi la mine/Ce a fost nu va mai fi!”, pentru că „tu m-ai părăsit/și la alta ai fugit!”. Să curgă berea! Să vină micii! Dă-o dracului de educație! Cui folosește?!
Pe de altă parte, dragi politicieni, să știți că poporul nu mai vrea să vă plătească salariile. Îl ascultați?! Cum e asta? Poporul vrea, de ce nu îi respectați dorința?
