[box border=”full”]Ştirea:
Primarul Ovidiu Bălan a dat un interviu la început de an. A vorbit timp de o oră în gol, o performanţă greu de egalat şi pentru dinozaurii PSD instruiţi la celebra şcoală de partid Ştefan Gheorghiu. Bălan a promis să facă străzi cu „bani de pe bujet” (cum ai zice „cioara de pe bălegar”), dar a decis că nu-i momentul potrivit să spună „care, când şi cum” ca să nu se supere ăi de rămân pe dinafară. La staţia de epurare şi pentru canalizare „merje pe fonduri guvernamentale dacă se poate” şi dacă nu tot „de pe bujet”. Bălan zice că a stat de sărbători trei zile din cinci cu Victor Ponta, timp în care a discutat cestiuni arzătoare legate de Orăştie. (Ce altceva mai bun avea Ponta de făcut în vacanţa de Anul Nou.) Evident, primarul nu-şi aminteşte toate proiectele dezbătute – au fost prea multe – şi nici n-ar vrea să omită vreunul, aşa că mai bine are să le ţină sub tăcere. Pe veci.[/box]
Primar cu rang de ministru
De Anul Nou, odată cu şederea premierului Ponta la Arsenal Park, primarul Ovidiu Bălan din Orăştie a învăţat un prenume nou: VICTOR. De acum pentru Bălan guvernarea şi politica nu mai au secrete. După cum i-a spus şi Victor… După cum are să-i zică el lui Victor… Cu Bănicioiu (prezent şi el în parcul de distracţii alături de premier) primarul Ovidiu Bălan nu se are „la per-tu” fiindcă „domnul Nicu” nu-i decât un simplu ministru…
Dacă Domnului Goe i s-ar fi îngăduit să rămână repetent un pic mai des, acum ar fi primar la Orăştie. Probabil tot un accident electoral l-ar fi aruncat pe divanul de primar. Luaţi de valul USL-ist, orăşenii l-ar fi votat ca pe Ovidiu Bălan. Nici n-ar fi simţit diferenţa. Cum probabil n-a sesizat-o nici premierul. VICTOR – cum i-ar veni primarului Ovidiu Bălan la îndemână să zică.
Un Revelion de neuitat cu Victor Ponta
Primarul Ovidiu Bălan este unul din acei puţini aleşi (Alesul, am putea spune) care a câştigat prietenia premierului pe viaţă. Iată cum ar fi relatat Bălan incidentul, dacă nu-i degerau vorbele şi ar fi putut scrie-n Jurnalul Fericirii. „M-am dus să-l văd pe Victor la Arsenal Park. Nu m-au lăsat scârbele de sepepişti să intru. Cred şi io!!! Ar fi fost prea periculos. Victor joacă „pac-pac” cu socru-su. (Şcoala lui Adrian Năstase, ce vreţi… Parcă văd că-l lasă pe nea Ilie (Sârbu) şi fără cealaltă biluţă.) Am stat la gard zece ore încheiate şi în parc se trăgea ca-n Vietnam. Ţine Victor la mine, nu glumă!!! Nu m-ar băga el în bătaia puştii… Înnoptase zdravăn… Am vrut să plec acasă că eram rebegit de frig şi numai ce-mi strigă unu de după gard că mă cheamă „domnu’ Ponta”. Încă se mai auzeau bubuituri şi mă cam treceau fiori, da’ m-a liniştit „gorila” aia a lui Victor că-i de la şampanie”.
Jurnalul de la Pătimişi – file noi
„Bine că nu m-a chemat mai repede. Nu-mi place şampania… mai bine dau pe gât o vadră de trascău… Şampanie în nici un caz… Aş prefera să stau în frig şi o noapte întreagă numai să nu mă pună cineva să gust un strop de şampanie… Cum m-a citit pe mine Victor… Înăuntru erau toţi puşcaţi într-o aripă şi pe jos plin de dopuri şi de sticle goale. M-am aşezat lângă Victor care m-a rugat să gust şi eu din ce mai rămăsese pe masă. Am ales cu grijă mărul din grămada oaselor de purcel… Dacă nu era Victor, n-aş fi aflat că sunt vegetarian… Nici n-am apucat să îmbuc că Victor mă ia de după umeri şi-mi zice că are o misiune specială pentru mine. Nu mai avea încredere în nimeni de la masă. Pesemne toţi erau beţi… Şi sepepiştii, dar măcar ei se ţineau pe picioare sprijiniţi de pereţi. Victor mi-a zis că sunt singurul pe care se poate baza la ora aia şi că ar vrea să le mai aduc ceva de băut din oraş. Am zis că îi las pe ei să facă lista de cumpărături, dar banii îi pun de la mine. Mi-au zis că asta se înţelege de la sine şi atunci mi-am dat seama că Victor n-ar fi îndrăznit să facă Revelionul la Orăştie fără de mine.
La anu’, dacă mai fac Revelionul cu Victor, mă duc la gard când se crapă de ziuă, dar îmi cumpăr şubă ca a lui Ghiţă ciobanu’ de la Jina. N-au decât să mă ţină sepepiştii la gard cât poftesc…”
