[box border=”full”]Ştirea:
Tiberiu Borca (PDL) era vineri sănătos tun, numai bun să pune mâna pe indemnizaţia de la primărie şi (în acelaşi timp) beteag în grea suferinţă, cât să stea în concediu medical bine plătit de la Mintia. După cum bine se ştie, există un soi de animal politic care minte ocazional în privinţa sănătăţii sale pentru a câştiga bani necuveniţi şi alte avantaje materiale. Tiberiu Borca este un astfel de specimen: se dă bolnav de câteva luni ca să nu piardă postul de consilier al directorului de la Termocentrala Mintia, post de pe urma căruia obţine lunar cam 4.000 de lei. Dar Borca nu este îndeajuns de slăbănog încât să stea la pat când sunt şedinţe ale Consiliului Local Deva pentru că ar însemna să piardă indemnizaţia şi postul de ales local. De boala câştigurilor necuvenite au mai suferit recent Costel Alic (când avea să piardă postul de director la Termocentrală) şi Romi Cărmăzan (pe când a fost dat afară de la şefia Protecţiei Consumatorului). Niciunul din cei doi de pe urmă nu a reuşit să împingă bolniţa atât de mizerabil încât să fie concomitent bolnav şi sănătos, în funcţie de provenienţa câştigurilor ilicite. 
Legea permite celor de la Casa de Sănătate să verifice la domiciliul pacientului dacă acesta este într-adevăr suferind la pat. În cazul bolnavului închipuit Tiberiu Borca comisia de control poate să se dumirească verificând procesele verbale de şedinţă CL Deva unde pedelistul apare prezent şi în putere. Noi adăugăm ca element ajutător o fotografie cu Tiberiu Borca sănătos bine-mersi la primărie într-o zi în care chiuleşte de la Termocentrală cu foaie de boală. [/box]
Animalul politic are beteşuguri scumpe
Bolnavul închipuit nu este doar o plăsmuire a imaginaţiei lui Moliere. Un grup de cercetători (pe bune, nu din aceea britanici de băşcălie) au stabilit că suferinţa e reală şi se numeşte „tulburare de somatizare”. Sigur, boala e diferită la animalul politic faţă de omul comun pentru că intervine setea de putere şi cel mai vulgar instinct al câştigului fără justă cauză.
Când ai de-a face cu un astfel de pacient nu poţi lăsa totul în sarcina doctorilor. Nu o să-i dea de cap. Bolii, vreau să spun. Aici e nevoie de priceperea vracilor, a popilor şi psihiatrilor pentru a obţine un diagnostic corect. Şi, după cum se va vedea din cele de mai jos, uneori e nevoie chiar de mai mult.
Lăcomia-i ca o râie/ Te mănâncă şi-n călcâie
Prima observaţie, definitorie, ar fi că pacientul se scarpină cu amândouă mâinile adânc înfipte în buzunarele sparte ale nădragilor. „Semn că o să se scumpească porcii”, este de părere vraciul, bazându-se pe superstiţia populară. „Nu şi când se scarpină animalul politic din specia dăunătorilor PDL. Scărpinatul la două mâini indică o suferinţă precoce provocată de dans şi maniere elegante: înţelege Bătuta, electoral, ca fel de a fi”, susţine psihiatrul în vreme ce popa e categoric de altă părere. „Creştinul acesta e vătămat de duhul trândăviei şi al iubirii de arginţi. Nu-i poţi zice slăbănogului: „Ia patul tău şi umblă” fiindcă el şi când zace la pat stă într-un fotoliu directoral”, aruncă sfinţia sa anatema.
Defecţiuni la organul ruşinii
Toţi trei cad de acord că bolnavul se speteşte cu adunatul piţulelor, însă fiecare are teoria lui despre cauzele suferinţei. Vraciul pentru mâncărimile din palma dreaptă, popa fiindcă vede în străfundul bolnavului cum luceşte „ochiul dracului”, psihiatrul deoarece e bine informat.
Numai vraciul e convins că slăbănogul e vorbit în societate de rău din cauza sughiţului, popa coboară guiţatul la mâncarea cea fără de saţ, iar psihiatrul vorbeşte despre nefericita lăcomie care-i pune diafragma într-o situaţie jenantă.
Despre obrazul gros care i-a compromis pacientului organul ruşinii nu se încumetă să vorbească niciunul din cei trei. Acest neajuns va fi studiat de o comisie parlamentară condusă de Mircia Muntean şi Haralambie Vochiţoiu, cu demnitari numai unu-şi-unu, toţi parlamentari din resturi care stăpânesc fenomenul.
