[box border=”full”]Ştirea:
În ziua în care a pierdut postul de director la Serviciul de Gospodărire a Apelor (SGA) Hunedoara, udemeristul Grigore Burjan s-a internat în spital. Zice că-i hipertensiv şi vestea i-a provocat o criză cardiacă. Boala a trecut aşa cum apăruse după două luni, exact în ziua în care trebuia să-şi recapete funcţia de director. Au urmat câteva zile tulburi la Ape. În vremea aceea useliştii l-au promovat într-o funcţie de şef la Mureş ca să scape de el. (E de prisos să amintim că funcţiile se dau şi se pierd politic şi că, pentru întâia dată, UDMR lipseşte de la masa bogaţilor.) Udemeristul s-a înfipt în fotoliul directoral de la Deva şi nu s-a mai dat dus. Faptele începură să se-mpută penal. Puţin înainte să intre pe fir procurorii pentru uzurparea de calităţi oficiale, Burjan a demisionat. Apoi a parat munca de jos cu 40 de zile de concediu, până la duminica vindecării slăbănogului din Capernaum. După calculele sale, atunci (cel târziu) va intra UDMR la guvernare şi el va fi iarăşi ce a fost. [/box]
Coşmarul lui Făt Frumos
Grigore Burjan nu s-a mai ridicat atât de des din scaun de pe vremea în care era portar la IGO. (La gheretă mai veneau activiştii noaptea-n control. Arză-i pe şale cociorva cu care scoate necuratu’ cocuţii din ler.) De când cu algoritmul la ciolan, Unguru’ Burjan a avut bulan. UDMR i-a pus sub şezut un fotoliu de director. Mai puţin solicitant ca la gheretă, dar mult mai bine plătit. Şi mai comod, se-nţelege. Nu se ştie cum a naufragiat Burjan tocmai la Ape pentru întâia oară. Poate-i de vină sudoarea de paznic sau faptul că la negocierea posturilor o luaseră cu toţii pe ulei. Cert este că, odată ajuns, a-nceput să se specializeze. Are un ţesut adipos de invidiat. De neclintit. Până într-o dimineaţă de iarnă când i s-a rupt. „Până şi eu am crezut că-s de-a făta. Mi-a fost un pic ruşine când mi s-a rupt apa… Ce-or zice prietenii? Femeile? Femeia? Mă paşte un Nobel pentru întâiul mascul care naşte – m-am încurajat. Asta mi-a dat puţină speranţă. Voi deveni celebru. Când m-am trezit, burta era la locul ei şi nici urmă de făt. Aveam să aflu că am pierdut sarcina de a conduce Serviciul de Gospodărire a Apelor. Era pentru prima dată când visam un coşmar în limba română. Îmi venea să fac cu inima… Şi chiar am făcut”, îşi aminteşte directorul Grigore Burjan.
„La inimă este-un leac, funcţia şi postul drag”
Toţi nomenclaturiştii de după Revoluţie s-au născut de Ziua Îndrăgostiţilor (Dragobete ori Valentine’s Day, în funcţie de orientarea sexuală a patriotismului), dar nesmintit Ziua Îndrăgostiţilor. Toţi împrăştie cu inimioare în dreapta şi-n stânga de fiecare dată când îşi pierd postul. Fiecare scoate la înaintare inimioara, suferinţele cardiace, când pică de pe funcţie. Chiar dacă n-au pic de inimă când pun gheara pe fotoliu altuia. „Inima la mine făcut chit un puricule după ce USL am scos pe noi de la guvernare. Să iertem Dumnezo, aşa inima mica şi corpule de elefant nu poţi să duce sungele bistoş… Asta poţi să îţi spuie toate doctorii… Nu-i bolnav cu chipurile la mine. Mai vinit puţin-puţin inimă la loc acuma chind sfădeşte usele ca chirii… Crescut inima de bucurie. Fost musai să venim la biroule, da’ mai dore că pierd post şi fost nevoie să iei concediu de hodină până sparge USL. Cu aşa un boală greu nu glumeşte-te”, ar fi spus Unguru Burjan pentru Radio Erevan.
După ei potopul
Nu se ştie din ce motive directorul de la Ape are concediu 40 de zile, dar asta îmi aduce aminte de o povestioară de prin Ţara Lăpuşului: atât i-a trebuit ploii să spele izmenele ungurului. Se spune că dacă plouă de Armindeni va ploua 40 de zile fără-ntrerupere. Asta pentru că aşa a fost odată-demult. Pe când trăia un ungur cu frică de Dumnezeu, doar că o lecuţă cam prea fălos. D-aia, pasămite, purta el pe la ospeţe şi prin iarmaroace un şerpar în şapte catarame. Asta până-ntr-o zi când – iertaţi de vorbă – şi-a scăpat nevoile în budigăi mai înainte să se poată dezbrăcina. Ungurul s-a rugat la toţi sfinţii să-i spele ruşinea şi pare că cei de sus s-au îndurat de el. Bătrânii spun că 40 de zile cerurile au scuturat nori de udătură peste gardul pe care erau atârnate bulendrele muruite până să le albească.
De atunci, când şi când, de Armindeni începe o ploaie lungă cât postul Paştelui. Sau, dacă preferaţi, o ploaie cât concediul directorului de la Ape care spală tot rahatul ălora fuduli şi cu chimirul gros.
