18,3 milioane de români au drept de vot, dintre aceştia însă puţin peste 10 milioane s-au implicat în ultimii 14 ani, constant, în luarea deciziei legate de numele preşedintelui. Trei runde prezidenţiale au avut, în linii mari, aceeaşi prezenţă care se anunţă, până în momentul de faţă, şi în acest an: puţin peste 10 milioane de votanţi, ceea ce face din 5 milioane – 5,2 milioane de voturi (de câte ar avea nevoie câştigătorul şi cu câte a fost instalat preşedintele în ultimele alegeri) o ţintă obligatorie pentru cei care vor ajunge în runda finală.
Potrivit cercetărilor sociologice de până acum, cele mai mari şanse pentru a se califica în turul al II-lea o au Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Însă, pornind de la realitatea ultimelor alegeri, cele europarlamentare, atât PSD, cât şi Alianţa Creştin Liberală (PNL-PDL-FC) se bazează pe un scor sensibil mai mic. Partidele aliniate în spatele lui Ponta au obţinut 2.297.544 de voturi, iar cele din spatele lui Iohannis doar 1.516.384. În aceste condiţii, trei milioane de voturi pe care să le strângă peste cele oferite de partide ar reprezenta minimul necesar pentru ca oricare dintre cei doi candidaţi să ajungă din decembrie la Cotroceni. Gândul a analizat, pornind de la rezultatele ultimelor alegeri, dar şi de la cele mai recente cercetări sociologice, cu ce avantaje pornesc în campania pentru prezidenţiale cei mai importanţi doi candidaţi – Ponta şi Iohannis – şi ce şanse are, la start, fiecare, să ia potul cel mare pe 16 noiembrie.
În urmă cu 24 de ani, aproape 15 milioane de români veneau la vot la primele alegeri post-comuniste, iar 12 milioane decideau numele preşedintelui. De la o rundă electorală la alta, numărul lor a scăzut însă considerabil, proporţional cu încrederea în politicieni şi în instituţii. Din 2000 încoace, alegerile prezidenţiale nu au adus la vot mai mult de 10,4 milioane de oameni. Puţin peste jumătate dintre ei au decis, în final, cine să fie preşedinte. O tendinţă pe care recentele sondaje o confirmă şi pentru 2014.
Dincolo de ipotezele barometrelor sociologice, rămâne însă realitatea: la cele mai recente alegeri, pe 25 mai 2014, marii competitori aliniaţi astăzi la start, PSD – coalizat cu UNPR, PC şi PP-DD – şi ACL – o alianţă care însumează astăzi PNL, PDL şi FC – nu au adunat nici împreună cele 5 milioane de voturi de care are nevoie, singur, în toamnă, un preşedinte.
Un calcul aritmetic arată că partidele aliniate în spatele lui Victor Ponta, cu toată implicarea logisticii de stat, aşa cum s-a întâmplat la europarlamentare, nu îi pot garanta acestuia decât 2.297.544 de voturi. Restul, până la 5.200.000, ar urma să vină din prestaţia candidatului, din folosirea pârghiilor guvernamentele, din strategia de campanie. Cu mai puţin de patru luni până la disputa finală, Klaus Iohannis, candidatul pe care dreapta ar urma să îl anunţe pe 5 august, porneşte cu un deficit chiar mai semnificativ decât cel al lui Victor Ponta: 3,7 milioane de voturi. Votul politic însumat al PNL, PDL şi FC, verificat la ultimul scrutin la care au participat, în cea mai mare parte, votanţi tradiţionali ai partidelor şi prea puţini neangajaţi politic, a însemnat 1.516.384 de alegători.
În punctul zero al campaniei, sondajele interne îl creditează pe Ponta cu o încredere mai mare din partea electoratului şi pe Iohannis cu un potenţial de creştere mai bun.
Direct sau indirect, prin mesaje precise sau doar prin intenţii menite a-şi testa efectul, bătălia pentru cei peste 3 milioane de votanţi neangajaţi politic – fie ei nehotărâţi, dezamăgiţi sau doar aflaţi în expectativă -, a început. Gândul face sumarul celor mai râvnite categorii de electorat pe care Victor Ponta şi Klaus Iohannis au început deja să le vâneze pentru a lua, în final, potul cel mare. Nici unul, nici celălalt nu ajunge în acest moment, cel puţin aritmetic, la scorul ţintit. Ponta porneşte însă cu mai multe avantaje.
5,2 milioane de voturi fac un prezidenţiabil preşedinte
18,3 milioane de români au drept de vot. Doar 10 – 10,6 milioane s-au implicat în ultimii 14 ani, constant, în luarea deciziei legate de numele preşedintelui. Trei runde electorale prezidenţiale au avut, în linii mari, aceeaşi prezenţă care se anunţă, până în acest moment, şi în acest an: puţin peste 10 milioane de votanţi, ceea ce face din 5 milioane – 5,2 milioane de voturi o ţintă obligatorie pentru turul final.
Cu ce vin partidele. De unii singuri militanţii lui Ponta l-ar scoate preşedinte din primul tur în 11 judeţe
Ultimele alegeri, europarlamentarele din 25 mai, la care partidele au făcut eforturi evidente de mobilizare a propriilor active într-un exerciţiu de simulare a unui „tur zero” pentru prezidenţiale, au arătat însă câ atât coaliţia din jurul PSD, cât şi noua Alianţă Creştin-Liberală sunt încă departe de a-i garanta propriului candidat intrarea la Cotroceni.
Un calcul aritmetic al scorurilor politice ale PSD-UNPR-PC şi PP-DD – având în vedere trecerea majorităţii parlamentarilor în tabăra social-democrată şi protocolul de colaborare semnat recent – şi respectiv PNL-PDL-FC arată că Victor Ponta are, la start, 2.297.544 de voturi sigure din minimul necesar de 5.200.000, iar Klaus Iohannis este şi mai departe de această ţintă, cu doar 1.516.384 de alegători livraţi în mod direct de structurile partidelor din teritoriu.
REPARTIZAREA PE JUDEŢE A VOTULUI POLITIC PENTRU PSD-UNPR-PC+ PPDD, RESPECTIV PNL+ PDL+FC, ÎN MAI 2014. CLICK PENTRU A MĂRI IMAGINEA
Dacă alierea PNL-PDL-FC face ca Iohannis să plece ca favorit în şapte judeţe – Alba, Arad, Bihor, Călăraşi, Cluj, Sibiu şi Ilfov, un vot ipotetic similar cu cel din mai, adică în cea mai mare parte livrat de partide şi de reţelele lor, ar face ca Victor Ponta să ia peste 50% încă din primul tur în alte 11 dintre judeţele României. Cel mai bine stă coaliţia din spatele său, înainte de campanie, la Olt – 63%, în Dolj – 59,1%, în Giurgiu – 58%, în Mehedinţi – 56,2%, în Dâmboviţa – 54,6%, în Gorj – 52%, în Ialomiţa – 51,7%, în Teleorman – 51,3%, în Galaţi – 51,1%, în Vrancea cu 50.9% şi în Argeş – 50,8%.
Rezultatul final va depinde însă nu doar de prezenţa, în noiembrie, din fiefurile fiecărui candidat, ci şi de abilitatea cu care Victor Ponta şi Klaus Iohannis vor ajunge să atragă noi votanţi, până la cele 3 milioane.
Prima modificare în scorurile de plecare o pot aduce indecişii. O comparaţie a prezenţei la vot, în general, la alegeri cu miză internă faţă de mobilizarea redusă de la europarlamentare arată că diferenţa minimă este de aproximativ 1.700.000 de alegători. Aproape 2 milioane de voturi pot fi astfel câştigate de oricare dintre candidaţi, în funcţie de propria prestaţie şi de puterea personală de convingere.
Cu ce vin candidaţii. Prima ţintă: 1.400.000 de USL-işti pierduţi
Cu PMP exclus din calculele oricărei alianţe în turul întâi, prima ţintă a ambilor candidaţi principali va fi electoratul anti-Băsescu, cuantificabil în termenii cei mai optimişti în iulie 2012, la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Pe valul victoriei USL împotriva guvernărilor Boc-Ungureanu, 7.403.836 de români au votat atunci pentru plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Dintre aceştia, însă, doar 4.344.288 au mai venit însă în decembrie 2012 să voteze în favoarea USL la alegerile parlamentare.
Un an şi jumătate mai târziu, în mai 2014, partidele care formau USL păstrau activi doar 2.928.765 dintre aceşti alegători (2.093.234 rămâneau cu PSD-UNPR-PC şi 835.531 mergeau cu PNL, ieşit din fosta Uniune). O diferenţă de 1.415.523 de voturi pe care Victor Ponta o vânează constant prin mesajele „USL trăieşte”, „Guvernul reduce CAS”, „noul Guvern va păstra programul USL”, dar şi prin pactul cu formaţiunea lui Călin Popescu Tăriceanu. Un segment din care Klaus Iohannis poate, teoretic, la rândul său, recupera o parte, cu condiţia „trezirii” acestui electorat dezamăgit de USL sau încă nehotărât. Până în acest moment, PNL nu a transmis acestui electorat niciun mesaj coerent.
O bună parte dintre aceştia, mai exact 379.582 de votanţi, au fost însă atraşi pe 25 mai de Mircea Diaconu, actual parlamentar european independent care nu şi-a ascuns niciodată simpatia pentru Victor Ponta şi care, cel mai probabil, îl va susţine în alegerile prezidenţiale, cu întreg capitalul electoral şi de imagine. Un impact semnificativ al prezenţei sau absenţei la vot a acestui electorat se va vedea în Bucureşti, fost fief al dreptei şi al lui Traian Băsescu, în care PSD are în prezent un avans de 14% faţă de ACL fără voturile lui Diaconu.
A doua nişă: voturile pro-Băsescu şi anti-Ponta. Opţiunile milionului care a votat „NU” la referendum
O diferenţă semnificativă este de aşteptat să facă în turul al doilea simpatizanţii lui Traian Băsescu prin susţinerea contracandidatului lui Victor Ponta sau, dimpotrivă, prin absenţă.
La primul test electoral, Partidul Mişcarea Populară nu a adunat, în mai 2014, mai mult de 345.000 de voturi, adică puţin peste 6%, scor cu care nu şi-a putut impune nici măcar prezenţa la negocierile pentru o alianţă de dreapta. O intenţie de vot de 7% indică în dreptul candidatului PMP, Cristian Diaconescu, şi un recent sondaj CURS, efectuat în perioada 27 iunie – 4 iulie 2014 (cu o marjă de eroare de +/- 3% la un nivel de încredere de 95%), la cererea Fundaţiei România Noastră, a lui Mircea Geoană.
Dincolo de evoluţia încrederii în Traian Băsescu reflectată în sondaje şi de prestaţia partidului său în alegerile pentru Parlamentul European, rămâne un număr de 1 milion de alegători radicali care în iulie 2012 s-au prezentat la referendum pentru a vota împotriva demiterii sale, cu toate că în ultimele zile de campanie a existat un apel al preşedintelui la neparticipare.
Date fiind temele de campanie din vara anului 2012 şi strategia PDL de a-şi ţine electoratul acasă pentru a nu atinge cvorumul de prezenţă, există probabilitatea ca acesta să fie un electorat nu atât pro-Traian Băsescu, cât anti-Victor Ponta şi anti-Crin Antonescu, pro-european şi mobilizat de mesajul „loviturii de stat” care a dominat campania împotriva demiterii. Un astfel de electorat este de aşteptat să se coaguleze în jurul unui candidat independent în primul tur al alegerilor, dar să se reorienteze în al doilea.
Fie că sunt şi ai PMP sau exclusiv ai preşedintelui, votanţii lui Cristian Diaconescu sunt consideraţi, în acest moment, o nişă care îl va susţine în runda finală pe contracandidatul lui Victor Ponta. Este de altfel unul dintre calculele făcute, înainte de intrarea oficială în campanie, în noua Alianţă Creştin-Liberală, PDL-iştii şi PNL-iştii înclinând în acest moment pentru o strategie care să îl decupleze pe Iohannis de Băsescu până la capăt, considerându-se că votanţii preşedintelui se vor îndrepta în mod natural împotriva premierului.
A treia bătălie – pentru diaspora: de la 150.000 la 600.000 de voturi
Un important segment pro-Băsescu, necuantificat la europralamentare, îl reprezintă diaspora, cu voturile căreia Traian Băsescu a făcut de altfel diferenţa în 2009 în faţa lui Mircea Geoană.
La acest capitol, şi Traian Băsescu şi Victor Ponta au făcut în ultimii ani eforturi pentru a-şi fideliza cetăţenii români din Republica Moldova, cu toate că până acum, participarea la prezidenţiale a moldovenilor de peste Prut nu a depăşit 13.000 de votanţi. Electoratul din Republica Moldova a fost însă cultivat de Băsescu din primele zile ale mandatului său, în 2005, când şi-a programat la Chişinău prima vizită oficială în calitate de preşedinte. Timp de 10 ani, Băsescu a făcut declaraţii favorabile unei „uniri în interiorul UE”, a susţinut cauza Republicii Moldova în faţa guvernelor Tăriceanu şi Boc şi în Consiliul European, s-a implicat indirect în campaniile interne de la Chişinău. Din parteneriatul cu Moldova şi-a făcut însă un steag şi Victor Ponta, cultivând o relaţie personală cu premierul Iurie Leancă, co-finanţând în an electoral gazoductul Iaşi-Ungheni şi oferind şcolilor de peste Prut 20 de milioane de euro din partea Guvernului României. Atât PNL, PDL cât şi Klaus Iohannis reprezintă însă, până în acest moment, necunoscute în Republica Moldova.
Cea mai mare parte a celor 147.754 de voturi exprimate în 2009 în diaspora a venit însă din Spania (35.900), din Italia (42.600) şi din Statele Unite (8.500) acolo unde trăiesc de altfel şi cele mai importante comunităţi de români. Potenţialul pe care îl oferă diaspora, dacă numărul secţiilor de votare şi amplasarea lor ar fi convenabile, este însă estimat la 600.000 de voturi, acesta fiind de altfel şi numărul buletinelor de vot trimise în ultimii ani la prezidenţiale în secţiile din afara ţării.
Cum pot schimba jocul minorităţile, naţionaliştii şi Biserica
Cu naţionalitatea şi religia ca vulnerabilităţi ale lui Iohannis prevestite de un mai vechi sondaj IRES efectuat la solicitarea CNCD în 2013 şi confirmate la începutul lunii de cercetările IRSOP la comanda PNL, Victor Ponta ţinteşte să câştige nişa electoratului naţionalist care îi impută liderului liberal etnia germană şi confesiunea lutherană.Un segment cuantificabil şi activ al acestui tip de electorat este nucleul dur al PRM care, la europarlamentare, a însumat 150.484 de voturi.
Acestuia i se poate însă alătura, prin mesajele directe sau indirecte ale Bisericii Orodoxe, susţinute intens în ultimii ani de Guvern din punct de vedere financiar, un nucleu ultraortodox.
SURSA: www.gandul.info
