La înmormântarea lui, cu ochii în lacrimi, prof. Ion V. Ionescu, care i-a fost antrenor, mai multă medita decât conversa cu mine:” O forță dezlănțuită a naturii, un om în afara parametrilor convenționali!”…
Și, ca să vă conving că Mișa e de neuitat, iată, fragmente din cronici, de istorie a unei mari iubiri, unică și irepetabilă: CORVINUL Hunedoarei și al lui Michael Klein!
SPRE STELE SE ÎNĂLȚA…
Nu voi uita și mă străduiesc, cât voi trăi, să reamintesc mereu că primul fotbalist hunedorean intrat în legendă, în viață fiind, și apoi plâns de două țări, România și Germania, a fost Michael Klein! Odihneşte-te în pace, Mişa! Într-un fel, ești mai fericit… N-ai apucat să prinzi mizeria în care a intrat fotbalul românesc, cel despre care vorbeai atât de frumos, atunci, în chinul durerilor după accidentarea la gleznă din minutul 2 al meciului cu Elveția, ultimul al tău sub Tricolor: „Pentru mine, este mai important să joc pentru România, decât pentru Germania celor… două Germanii”.
…La Hunedoara s-a născut expresia colectivă, materială, generalizată cuprinsă în sintagma plăcerea jocului, cu rezultate uimitoare în vremea sa, numită Corvinul. Care a jucat cele mai frumoase meciuri, adevărate partide istorice, cu Sportul Studenţesc (4-3, după 1-2 şi 1-3, în 24 noiembrie 1985, cu Hagi în mare formează, două goluri înscrise, şi un final apocaliptic), cu lovitură liberă din careul mic, fiindcă portarul Ioniţă a stat prea mult pe mingea parată, meci arbitrat de Ion Crăciunescu; cu Steaua (meci de nouă istorie a echipei militare, după care a început ascensiunea europeană a ei, jucat la 9 martie 1986). 3-1 pentru Corvinul, cu două goluri ale lui Mateuţ, la al doilea auzindu-se până-n tribună, unde se află şi Valentin Ceauşescu, fraza lui Duckadam: „Pe unde… mă-tii ai băgat-o și pe asta? ” , Duckadam, cel care, peste două luni, devenea eroul de la Sevilla… „ Ne-a fost frică de acest meci. Mai ales pentru că noi n-am apucat să jucăm în pregătiri partide cu echipe mari. Și mă gândeam cu îngrijorare dacă vom reuși să ne adunăm tocmai în meciul cu Steaua. Şi, uite, am reuşit! Înseamnă că suntem o ECHIPĂ ” – îmi spunea Mișa, după acest succes.
…Apoi, nu trebuie să uităm că, în 1983, la Hunedoara, s-a jucat „meciul anului” între Corvinul și FC Sarajevo, în Cupa UEFA.
…Un meci palpitant, spectaculos și dramatic, alternând între agonie și extaz! 42 de minute hunedorenii au… atins stelele cu mâna, s-au aflat pe culmi, până când aerul tare al înălțimilor le-a înghețat entuziasmul!… Dar, să reparcurgem firul celor întâmplate pe gazon, în fața unui public record, care a trăit și el momente de înălțări și căderi… După un început echilibrat, Petcu și Pasici alternând șuturi la cele două porți, Pasici sparge zidul firav al localnicilor, pasează lui Susici, aceasta trimite înapoi lui Hadgibagici și 0-1… Se face 0- 2 în min.17, Lukici din centrarea aceluiași Pasici. Dar, din min. 30 jocul Corvinului se schimbă radical, Dumitrache, apoi Rednic, min. 36, ratează cu poarta goală! Urmează 7 minute de groază pentru oaspeți. Min.38 Petcu şi Nicşa combină spectaculos, Dumitrache finalizează cu o deviere subtilă. În min. 41, altă opera de artă, lovitură liberă din afara careului, mingea rămâne la Andone, venit bolid din spate, șut năpraznic și 2-2! Min. 44, o fază lucrată tot artistic aduce mingea în bocancul lui Petcu și 3-2 pentru Corvinul! De la 0-2! Hunedorenii asaltează careul advers și numai fluierul de pauză îi scoate pe oaspeți din corzi… După pauză, Gabor, excelent în acest meci, creează o nouă ocazie pe care Mateuț, la primul său meci internațional, o fructifică fără echivoc: 4-2! În min. 70, Klein, intrat nerefăcut în locul accidentatului Nicșa, a avut un 5-2 sigur pentru o calificare de prestigiu în turul 3, dar șutul imprecis a turnat plumb în picioarele colegilor săi și, de aici, configurația jocului s-a schimbat din nou, în favoarea iugoslavilor… Obsedantul Pasici face 4-3, visul hunedorean se destramă, speranțele se topesc, în tribune și pe gazon, aerul tare a rămas acolo, în înălțimi, jocul Corvinului a coborât la vale, iar Lukici egalează în min. 85… 4-4 într-un meci în care Corvinul s-a depăşit pe sine, onorând prezenţa în turul II al Cupei UEFA!
Corvinul a aliniat o echipă de glorie: Ioniţă- Rednic, Dubinciuc, Andone, Bogdan, Petcu, Oncu, Mateuţ (min.88 – Târnoveanu), Gabor, Dumitrache, Nicşa (min.67 – Klein).
Michael Klein a fost singurul fotbalist care, timp de un deceniu complet, s-a distins prin constanţă şi randament, fiind unicul supravieţuitor al Naţionalei 1981. Lansată la Berna, 0-0 cu Elveţia. Naţională care s-a tot ridicat, în Europa- pe locul 7 în 1984, apoi în Lume, până-n 1991, când a capotat la Sofia… Dar fără Mişa. Da ! Klein a fost, în „deceniul hunedorean” la Naţională, omul cu pasele de gol la Limassol ( 1-0 cu Cipru, gol Boloni) şi Bratislava ( 1-1 cu Cehoslovacia), ambele în preliminariile pentru EURO 84. Apropo. Meciul… pe viaţă şi pe moarte de la Bratislava, în ajunul aniversării Unirii de la 1 Decembrie 1918, pe atunci nu Sărbătoarea Naţională, ci doar de suflet. Bratislava 1983 a însemnat şi atestarea valorică a şcolii hunedorene la Naţională! Gabor a ratat uimitor deschiderea scorului, Geolgău n-a ratat însă pasa înapoi, de pe corner, a marelui fotbalist Mişa Klein. Iar Mircea Lucescu s-a calificat antrenor la Hunedoara, de unde s-a ridicat selecționer cu… copiii Hunedoarei. Tot Mișa a fost omul cu golul de la Vlora, 1-0 cu Albania, tot în preliminarii europene. (Klein a… ridicat pianul pe scări, cum a zis atunci, neelegant, selecţionerul Jenei. Cu gândul la meciul următor, în care… virtuozii, soliştii, erau aşteptaţi să… cânte eroic la Viena. Fără golul de la Vlora se mergea la Viena doar ca turişti în Prater. Ceea ce s-a şi întâmplat, virtuozii nefiind în voce).
