9 martie, zi/dată calendaristică pe care o rețin ca memorabilă de 38 de ani, nu doar pentru că echipa mea de suflet, Corvinul, a învins pe acea Steaua care a devenit, doar peste două luni, Steaua fotbalului european. Ci, și pentru că tot ieri Corvinul de astăzi a învins, tot la două goluri, pe FC Argeș ( ambele mult departe, de ce erau acum 38 de ani!). Dar tot ieri, 9 martie, urmașa nedemnă a acelei Steaua, din 1986, a luat o bătaie cruntă de Rapid: 4-0! Observați că e prima dată când folosesc cuvântul bătaie în loc de înfrângere. Pentru că nu-mi place bătaia nici măcar ca noțiune / cuvânt. De data aceasta însă îl folosesc și îl scriu cu litere mari: BĂTATAIE; FCSB A LUAT O BĂTAIE CA LUMEA! De la Rapid. Și, repet, tot în 9 martie.
Însă este momentul să-mi fac și o autocritică severă. Autocritica nr.10, cum era într-un film comic cu Dem Rădulescu, fie-i țărâna ușoară. Pentru următorul fragment dintr-o însemnare de la începutul actualului campionat. Acesta:
„Pun pariu pe orice că antrenorul italian cel mai bun din fotbalul românesc, Cristiano Bergodi, nu va tăia porcul de Crăciun în Giulești! Rapidul nu este pentru Bergodi, cum nu a fost nici Mutu pentru Rapid. Nu-i vorbă, dar ăsta nu a fost bun nici pentru Craiova… mititeleană, și nici pentru Baku nu va fi! Pentru Rapid, bun ar fi doar Șumudică! Nu poate exista Circus fără clovn! Și n-am să pricep niciodată ce caută un om ca Șucu pe-acolo? Care să-și cheltuiască nu doar averea adunată prin muncă, seriozitate și pricepere, ci, mai grav, prestigiul de rar om de afaceri corect și omenos. Dar, mă rog, fiecare face ce vrea cu banii și personalitatea sa. Chestiunea serioasă și alarmantă, de prea multă vreme, este că un antrenor italian, șomer la el în țară, este unul dintre cei mai populari și vânați antrenori în România. Asta e grav! O explicație ar fi că sărăcia la sărăcie trage. Sau, mai la obiect, la așa fotbal slab, un antrenor fără echipă la el acasă devine valoaros în România. Și face performanță cu o echipă de pluton, cam nebăgată în seamă, din… irațiuni politico-naționaliste, că la noi politica de bulevard, de doi bani, este rațiunea de a fi. Iar marii români care-și dau cu cărămida în piepturi de aramă, de patriotici ce sunt, nu văd că echipa „din Secuime” are în lot mai mulți jucători români decât CFR Cluj, de pildă… Și decât altele.”
Am pierdut pariul cu mine, recunosc, dar nu bănuiam că domnul Șucu e capabil să schimbe… profilul Raidului, și să-i imprime/impună o nouă ținută, ținuta sa, de om serios, respectabil! Cu Bergodi rămâne cum am zis: este unul dintre cei mai populari și vânați antrenori în România. Asta e grav!
Și dacă privim de aproape vedem că Antrenori-Antrenori, nu doar pe post de antrenori, români sunt doar Sabău, Munteanu, Rednic, Hagi, Măldărășan. Care, ca șoferi să zicem, conduc niște Trabante (Trabanturi?) într-un campionat de Dacii, 1100 și 1300 – atât! Cam asta e valoarea și nivelul competiției în fotbalul nostru transpuse într-o cursă auto. Și, uite se poate ca uneori, datorită calității șoferului, Trabantul să lase în urmă multe Dacii… Uneori însă, se întâmplă ca unii patroni de Dacii să fie prea plini de sine, ca recent răpusul cu 4-0, sau să umble cu miș-maș-uri. Precum, cei de la Ploiești, care parcă au rămas fără benzină în minutul 92, fixați ca niște mulaje de carton în careu, pentru golul de 2-1 al… Daciei din Secuime. Iar Neluțu Sabău, cu bietul său Trabant, a pierdut cursa pentru locul 6. Adică, a pierdut pe necinstea altora, nu a ratat din vina sa!
Și, fiindcă vorbim în parabole automobilistice, amintim că, în 1986, Steaua Europei juca cu…FORD pe tricourile de campioni. Iar în România aceea, a fost chiar șocant ca marele club sportiv al Armatei Române să fie sponsorizat de marea companie Ford.
