Îmi asum fără rușine, ba dimpotrivă, cu orgoliu… paternitatea sintagmei: „Corvinul-Lucescu -Naționala”! Dar o afirm doar acum și, culmea coincidenței, azi, într-o zi care ar trebui să fie unică, dar care din păcate și pe meritele unor prea mulți gargaragii politici doar simbolic și manipulatoriu amintește despre Unire, la vremea unei dezbinări ce nu a existat nici când România nu era un Stat.
Ieri, Corvinul de azi m-a emoționat, precum acum 40 de ani Naționala lui Lucescu la Bratislava, la acel 1-1 cu Cehoslovacia, în preliminariile la EURO 1984, unde, vă reamintesc, România a fost a șaptea în Europa, adică unde nu va mai fi prea curând. Și repet cuvintele scrise aici imediat după meciul de ieri: Cel mai bun meci al Corvinului! Și nu pentru victoria în sine. Nici că s-ar putea compara cu victoria din martie 1986, pentru că nici Steaua asta, nici Corvinul ăsta nu sunt cluburile/echipele de-atunci. Ci, pentru că antrenorul Florin Maxim a construit o echipă la Hunedoara care i-a permis insolența de a afirma că a venit la noua Steaua cu Corvinul de azi ca să câștige. Insolență care l-a urmărit pe comentatorul meciului pe toată durata transmisiei.
La vremea Corvinului de glorie, Corvinului meu de suflet i se spunea „Corvinul lui Lucescu”. Însă se uită că acel Corvinul, acel CSH, acea zonă de agrement Cinciș cu vapor pe lac, acea Hunedoara- pentru ca să existe purtau un nume și-un prenume: Costache Trotuș. Lângă el, ca… directori ai Uzinei a 7-a, FC Corvinul, se aflau Gelu Simoc și Ioan Socol, Dumnezeu să-i odihnească! Și e foarte posibil, ca actuala echipă să fie „Corvinul lui Maxim”! Pe merit. Dar trebuie să nu se uite, și e treaba cronicarilor ce vin să reamintească hunedorenilor că această echipă e legată și ea de un nume și-un prenume: Dan Bobouțanu. Sigur, nu el singur a făcut totul; i-a avit alături pe… bătrânii consilieri Remus Vlad și Ioan Andone, care nu mai e tânărulul al cărui nume se cânta din tribună:Aaaaannnddoooonnneeeee… Dar fără el, Corvinul ăsta „al lui Maxim” nu ar fi existat, nici victoria de ieri… Ca încununare a unui sezon excelent, în care Corvinul a jucat de multe ori peste nivelul multor echipe din Liga 1.
