„Îmi doresc ca în următorii ani să revăd echipa Hunedoarei renăscând pentru că talente sunt convins că veți găsi aici. M-au năpădit amintirile, nostalgice, așa cum trebuie să fie un om după atâția ani, am revăzut băieții mei, prietenii mei, copiii mei și sunt bucuros că ei sunt sănătoși și că duc mai departe această istorie a unei perioade fantastice pentru fotbalul hunedorean. . . Sper ca fotbalul să redevină un eveniment specific acestei zone, pentru că oamenii au iubit foarte mult fotbalul şi mai ales Corvinul Hunedoara. Aş vrea să văd Corvinul Hunedoara renăscând”- declara, cândva, Mircea Lucescu.
…Și e foarte posibil, ca actuala echipă să devină „Corvinul lui Maxim”! Pe merit. Dar trebuie să nu se uite, și e treaba cronicarilor ce vin să reamintească hunedorenilor că această echipă e legată și ea de un nume și-un prenume: Dan Bobouțanu. Sigur, nu el singur a făcut totul; i-a avut alături pe… bătrânii consilieri Remus Vlad și Ioan Andone, care nu mai e tânărul al cărui nume se cânta din tribună: Aaaaannnddoooonnneeeee… Dar fără Dan Bobouțanu, Corvinul ăsta „al lui Maxim” nu ar fi existat!
… Continui eu, încercând să sper în spusele lui Lucescu. Și reamintesc celor care poate au uitat, sau nu au știut…
*Era vremea sosirii în Hunedoara a lui Radu Nuweiller, Mircea Lucescu, Florea Dumitrache şi lansării generaţiei lui Petcu, el şi Nicşa fiind primii promovaţi încă de veteranul nea Mitică Pătraşcu, după care generaţia se va numi legitim „a lui Mişa Klein”! Era o atmosferă şi o emulaţie care au favorizat afirmarea şi lansarea în performanţa internaţională a unei idei de joc pe care o putem numi „Marca Corvinul”, și se va extinde la Naţională, dar şi la încă vreo şapte echipe care dispuneau de jucătorii necesari pentru adoptarea acelei idei ce a guvernat fotbalul românesc vreo 10 ani.
*Asta a reprezentat, asta a însemnat Corvinul în fotbalul românesc: un deceniu de fotbal nou! O etapă evolutivă, fastă. La Hunedoara începea să lumineze, apoi să strălucească tot mai puternic F.C. Corvinul! Atât ca stea de sine stătătoare, cât şi prin cinci-şase-şapte staruri locale. Iertată fie-mi exagerarea gazetărească, dar oricum şi oricând Klein, Andone, Gabor, Petcu, Văetuş, Nicşa, Mateuţ, Rednic, chiar Costică Cojocaru, Hanganu, Dubinciuc, Gălan, Târnoveanu rămân mai valoroşi şi, unii, mai strălucitori decât orice Bănel, Torje, Pleşan, Mutu… şi alte “vedete” ale micului ecran, vânate de reporteriţe cu microfoane în mâini şi atât!
*Fotbalul hunedorean a trimis la Italia Novanta 5 (cinci!) internaţionali! Prezenţa hunedoreană la Naţională, începută în 1981 şi încheiată în 1993, cu Ovidiu Cornel Hanganu, ultimul chemat, a fost de fapt saltul calitativ spre performanţa internaţională a fotbalului românesc! Care a început la EURO 84, s-a consolidat în Italia 1990, în SUA 1994 și Franța 1998!
*A fost şi perioada de graţie a Combinatului Siderurgic Hunedoara, în care Corvinul era considerată drept o… Uzină a sa! Perioada de excepţie, sub conducerea unor directori generali- adevăraţi… generali comandanţi de mari unităţi economice, capabile să determine, să dirijeze și să facă mai bună viaţa economico-socială a unei comunităţi! Costache Trotuş şi Sabin Faur, om al locului, au condus şi ridicat combinatul, oraşul, Cincişul, Valea Seacă şi Corvinul. La ultima… dintre uzine, dar mai celebră decât Oţelăria lui Ştefan Tripşa, directori competenţi au fost Gelu Simoc şi Ioan Socol, fie-le ţărâna uşoară ! Conducători de club prin faţa cărora nu au voie să treacă niciun Becali, Meme Stoica, Borcea, Mititelu…
*Într-un top strict sentimental al fotbaliştilor români la finele anului 1991, în care fotbalul românesc a trecut prin rezultate neplăcute, mi-am permis să-l aşez pe primul loc pe Michael Klein! Singurul fotbalist care, timp de un deceniu complet, s-a distins prin constanţă şi randament, fiind unicul supravieţuitor al Naţionalei 1981. Lansată la Berna, 0-0 cu Elveţia. Naţională care s-a tot ridicat, în Europa- pe locul 7 în 1984, apoi în Lume, până-n 1991, când a capotat la Sofia… Dar fără Mişa. Da ! Klein a fost, în “deceniul hunedorean” la Naţională, omul cu pasele de gol la Limassol ( 1-0 cu Cipru, gol Boloni) și Bratislava ( 1-1 cu Cehoslovacia), ambele în preliminariile pentru EURO 84. Dar Bratislava 1983 a însemnat şi atestarea valorică a şcolii hunedorene la Naţională! Gabor a ratat uimitor deschiderea scorului, Geolgău n-a ratat însă pasa înapoi, de pe corner, a marelui fotbalist Mişa Klein. Iar Mircea Lucescu s-a calificat antrenor tot de la Hunedoara, de unde s-a ridicat selecționer cu… copiii Hunedoarei.
Tot Mișa a fost omul cu golul de la Vlora ( 1-0 cu Albania, tot în preliminarii europene). A… ridicat pianul pe scări, cum a zis atunci, neelegant, selecţionerul Jenei… Cu gândul la meciul următor, în care… virtuozii, soliştii, erau așteptați să… cânte la Viena. Fără golul de la Vlora se mergea la Viena doar ca turişti în Prater… Ceea ce s-a şi întâmplat, virtuozii nefiind în voce…
*Klein a adunat în deceniul său 90 de prezenţe sub Tricolor, o medie de 9 pe an, şi a încheiat după o accidentare în minutul 3, tot într-un meci cu Elveţia, la Bucureşti, spunând scrâşnind de durere că pentru el e important să joace numai pentru România, chiar dacă trăieşte bine în Germania celor două… Germanii. Unde, după un an şi vreo patru luni, a murit ca secerat!… A murit, la propriu, pentru fotbal ! Nu și în inimile, sufletele celor care îl îndrăgesc.
Iar Corvinul lui Mişa Klein era… Barcelona! Cum, inspirat, Nelu Petcu îi spunea unui ziarist povestea frumoasei echipe hunedorene ce făcea spectacole precum Barcelona lui Messi, în forma sa de grație…
Michael Klein, Mişa, a trăit şi a murit în afara parametrilor normali, vorba antrenorul său, Ion. V. Ionescu, la vremea celor 3 goluri pe meci ale Corvinului.
Dumnezeu să-l odihnească pe Mişa al nostru!
Să respectăm Corvinul! Să iubim Corvinul! Şi pe oricare altă echipă, alt club care a făcut şi face pentru Naţionala României atât cât a făcut Corvinul!
Nicolae Stanciu
