…Cât privește generația nouă a presei devene a fost cu totul miraculos că vechea Tipografie Deva, având cea mai… bătrână rotativă la vremea aceea, reușea să tipărească de prin primăvara-vara lui 1990 în jur de 20 de publicații- ziare, gazete și chiar reviste, pe săptămînă. În afara cotidianului nou, Cuvântul Liber. Prima publicație privată a fost CĂLĂUZA. Al cărei fondator și mentor a fost poetul hunedorean Valeriu Bârgău, fie-i țărâna ușoară! Spirit activ și novator, Valeriu era un animator al vieții culturale hunedorene, cenaclist, destul de revoluționar, curajos în a înfrunta cu organele de partid antedecembriste, cărora le cerea mereu editarea unei reviste culturale. Fapt ce se justifica oarecum, nu total, pentru că aveam și noi încercările noastre, ba chiar și o reușită, prin editarea suplimentului literar-artistic Ritmuri Hunedorene, apoi doar Ritmuri, la care poetul era colaborator frecvent. Culmea este că imediat după lansare, Călăuza lui Valeriu a luat o turnură puternică spre tabloid, devenind foarte căutată datorită serialului Natașa, mai mult o ficțiune decât poveste. Oricum, Călăuza a rămas mulți ani pe piață, în ultimele sale respirații fiind editată sub directoratul scriitorului Gligor Hașa, Dumnezeu să-l odihnească, și managementul soției lui Valeriu Bârgău, poeta Mariana Pândaru.
La puțin timp, tânărul antreprenor în construcții, Sorin Comșa a lansat gazeta EXPRES, în format mare, ca un tăvălug peste Poiana lui Iocan, unde „Expresul de Deva” părea a desțeleni un câmp adormit. La conducerea editorială ni l-a luat de la ziar pe Dan Câmpeanu, pe atunci și el tânăr și mai prinzaș la presa nouă decât hârșiții de noi în canoanele cenzurii de partid. Expresul lor a făcut o destul de lungă carieră, beneficiind și de serviciile unui condei feminin de vizibilă amprentă al tinerei Maria Breaz și de experiența lui Victor Niță, Dumnezeu să-l odihnească! Animatorul unei tentative de reabilitare, un fel de a spune, a fostului prim-secretar Radu Bălan, iubit în județ pentru actuala moștenire urbanistică cam în toate orașele. În Deva prin crearea Bulevardului (unic!) Decebal, și îndeosebi a centrului Petroșanilor, a localităților Văii Jiului, a Orăștiei, Călanului și Bradului… În Gara de Nord a Capitalei, tirajul Expresului „de Deva”, cam 2000 de exemplare, se vindea în câteva minute! De altfel, glumind, cu credința că Sorin Comșa nu se va supăra, dimpotrivă, Expres a fost primul ziar care a… clădit o vilă, în ceea ce numim Dallas-ul Devei. După o vreme, la conducerea lui ne aflam noi, eu și colegul Cornel Armeanu. Dar viața ziarelor noi se clătina tot mai grav, datorită creșterii prețului hârtiei de la Letea Bacău, a transportului, a tarifelor de tipar, a acaparării sistemului de difuzare a presei, de la Poșta Română, de către niște străini flămânzi care și-au găsit proștii în România, taxându-ne și retururile, adică exemplarele nevândute. Cornel Armeanu, rămas și el cam șomer după închiderea gazetei COLUMNA, pe care o edita la Hațeg, împreună cu fostul meu coleg Adrian Mang. Columna nu a ridicat o vilă, ci doar un parlamentar, deputatul, mai apoi senatorul Ioan Timiș, sau invers?, nu contează, că tot nu a lăsat nimic în urma sa, decât jale și datorii; nouă, la Expres, un balot de hârtie, la vremea aceea mai prețios ca apa… (Va urma).
