23.7 C
Deva
marți, iulie 23, 2024

Cuvinte libere. DACĂ  MINERIT NU MAI E, ZIUA MINERULUI  MAI E?

 Sigur, nu-mi va răspunde nimeni cu… răspundere. Dar, tot sigur e  că momentul-ca să  fie consemnat-,  nu va avea în centrul evocărilor închiderea minelor din Valea Jiului, desființarea mineritului. Iar vocile și condeiele manipulatoare vor folosi Ziua Minerului și evenimentele majore din minerit în scopuri politicianiste, denaturând adevărul istoric. Mai cu seamă relativ la Greva de la Lupeni din 1977. Folosită mereu și cu  destul succes ca placă turnantă  pe care să ruleze doar mesajul politic anticeaușist. Care nici nu a existat! În loc să evoce adevăruri, dureroase e drept, dar nu atât de dezastruoase precum lichidarea mineritului în zonă, și-n toată România!
 …Și, mereu, când mă gândesc la mineri și minerit îmi vin în minte și mi-au trecut prin fața ochilor, în cariera de ziarist de vreo 13 ori, dacă bine număr- accidentele de muncă cu mineri morți pe Valea Jiului, din 1972 încoace, primul de care știu, la Uricani, cu 46 de morți.  De-atunci au mai murit mineri pe… Vale. Mor și când moare mineritul. Pe Vale, după o aproximativă aritmetică au murit în subpământ, din diverse cauze, îndeosebi acumulări de gaze, surpări și cedări de stâlpi de galerii, peste 230 de mineri. Cele mai multe accidente au avut loc la minele Vulcan (cinci), Petrila (trei) și Paroșeni (două). Cei mai mulți, 53 de morți, la Livezeni, în 29 noiembrie 1980. Și, după obiceiul pământului, anchetele și cercetările, investigațiile, unele total dezonorante pentru cei care le ordonau ajungeau, ca printr-o minune, la concluzia că mortul, mă rog, morții erau de vină.
…Și, mereu, când mă gândesc la mineri și minerit îmi vin în minte frânturi dintr-un frumos dar uitat și el, șters din repertoriile corale, Imn al Minerilor, despre… Patriei mai mult cărbune/ Ca să-i fie Țării cald. Însă, patria nemaifiind, nemaiexistând – patriotismul necultivându-se, dimpotrivă, este mereu ironizat, după nedemnul adagiu: Patria e acolo unde e bine; unde mi-e bine; unde ne e bine -, sigur că… patriei nu-i mai trebuie cărbune! Nici Devei… Ce contează că niște deveni votanți ai celor ce trimit Termocentrala Mintia la fier vechi vor muri de frig în iarna ce vine?!…
  Da, minerii au dat căldură și energie Țării. Oamenilor ei. Acum nu mai e nevoie.  Țara e o ficțiune. Iar oamenii ei – votanți. Minerii nu mai au voie să fie mineri.   Când erau, au  dat și… călduri.  Ca-n august 1977. Chiar în preajma Zilei lor. Care, în acel an s-a sărbătorit pe 7 august, într-o adunare tristă, la Uricani… Ca la mineriadele organizate politic ca să le fie unora- altora, cei de-atunci, dar și celor ce au urmat, celor ce se-nvârt mereu la putere (și) pe voturile minerilor, mare masă de manevră- să le fie cald și bine, folosind nu cărbune, ci mineri!
Adevărurile se uită! Sau sunt înlocuite cu  deformări, distorsionări și minciuni…
 … Cred că fraza asta, care stă de veghe deasupra Petrilei, aparținând cărturarului Ion D. Sîrbu, pământean al locului, spune totul despre mineritul de pe Valea Jiului, ca Vale a Morții: „O lume ce nu seamănă cu nicio așezare posibilă, cu nimic și nimeni, de nicăieri!…”
Nicolae Stanciu

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/