3-Parcă dintotdeauna cuib administrativ, reședință de îmbuibare și bunăstare, sub diverse vremuri și puteri, Deva era întotdeauna prosperă. Minus ultimii 33 de ani, în care Alba Iulia, care suferea mereu când era arondată Hunedoarei, recte Devei, cum a fost la venirea cronicarului pe aici, Alba aceea care ura Deva, este astăzi deasupra Devei cu cel puțin 20 de ani. Adică anii în care Deva a avut doar preocupări politico-electorale, lupte la baionetă, care au epuizat minți și idei de dezvoltare. Pe când în Alba, în aceiași ani, se gândea, se construia, se moderniza, se corectau greșeli ale… urbaniștilor deveni care hotărau ce și cum să se edifice în vechea Alba Carolina, parcă intenționat puse anapoda… Ani în care un primar pedist de-al lui Băsescu, apoi liberal -după pedizarea PNL-, și echipa sa, și urmașul său s-au consacrat valorificării tradiției istorice și modernizării, Alba Iulia fiind primul oraș inteligent și experimentat absorbant de fonduri europene. Adică, de 20 de… ani mai mult și mai bine decât toți primarii peneliști din Deva, căci, cu o excepție, Primăria Devei a fost tot timpul liberală! Dar și… liberă de idei și fapte!
Reiau unele fragmente din texte scrise prin 2010-2015, care-l vizau pe un obsedant primar de cursă lungă.
… Am oarece mustrări de conştiinţă că aş fi vinovat de ascensiunea lui Mircia Muntean de la subinginer… nu prea în largul lui, la primar al Devei. Pe scurt, la înmormântarea dragului nostru Mișa Klein, Dumnezeu să-l odihnească, iar pe mine să mă ierte că asociez azi numele unui OM care a făcut istorie în aceste locuri, cu al unui deputat penal. Dublu penal! Poate chiar mai mult de dublu… În acea zi de lacrimi ale unui oraș mare, un tânăr, pe care nu-l cunoșteam, a rostit o poezie… Îndurerat, la despărțirea de marele fotbalist, am fost impresionat. Şi, în relatarea ultimului drum, publicată în „Sportul Românesc”, am scris: „poetul Mircea Muntean”. Precizări: nu-i știam nici prenumele exact, nici că era poet… Cred că atunci, în capul „poetului” a încolțit ideea să se dea mare. Peste vreo trei ani îi văd, la o televiziune locală, pe Romică Gabor și pe „poet”.”Cangurul” îi făcea campanie electorală lui Mircia! (Aflasem prenumele corect). Şi iată-l primarul Devei! Patru mandate consecutive. Chiar el și-a zis „Primarul 4×4”. Dacă nu l-a gâdilit la lingurică vreun jurnalist, vreo jurnalistă, că toți erau ciopor după el. Avea televiziunea lui, și ziarul lui… Aservite.
Încă de la primele… realizări ale entuziastului primar- benzinării peste benzinării, ca azi cârciumile, mă rog, cafenele, terase, asfaltări de trotuare peste asfaltări și pardoseli… artistice. Apoi schimbul unor terenuri extravilane, ale unor „revoluționari”, cu unul mai mic, dar intravilan, și cu sprijinul unui prefect mai puțin decât perfectul… Revin. Încă de la primele sale manifestări… edilitare m-am străduit mereu să-i atrag atenția asupra multor greșeli, abuzuri și fantezii. N-am avut cu cine vorbi… I-am explicat că telecabina- la care s-au turnat de două ori fundații din beton, de ce oare?-, ducea… nicăieri. Dar de pe Cetatea aia s-a trăit – și se trăiește și azi, edilitar, arhitectural și constructiv-, se vede treaba, destul de bine. Că de-aia nu e gata! I-am adresat şi trei scrisori deschise într-o publicaţie. În prima îl întrebam pe cine și de cine ne apără Poliția Comunitară (așa era atunci), care era părtașă, cu Primăria și primarul, la afacerea particulară cu ridicatul mașinilor parcate „ilegal”. Dar este legală deposedarea de o proprietate fără o sentință judecătorească? În a doua scrisoare i-am cerut direct:”Lăsați manevrele politicianiste, intrigile, șantajele și lucrăturile, și ocupați-vă de oraș, care seamănă a loc părăsit!” A treia, i-am adresat-o după un film la comandă, la B1Tv, despre ce grozav primar are Deva, filmat de pe veșnica și obsedanta Cetate, să nu se vadă de sus mizeria de pe jos…
… După demersuri îndelungate, primarul Mircia Munteanu a acceptat, într-un final, cererea noastră, repetată în ziarele vremii, de a se ridica o lucrare monumentală în Orașul Gimnasticii. De parcă am fi simţit că marea mândrie naţională se va scofâlci… Bâlbâind un nume de „scluptor” (aşa a zis!) polonez, care va face o statuie Nadiei. Până la urmă, sculptorul… polon a fost același român devean care l-a făcut pe Traian din fața Primăriei (în locul statuii lui Petru Groza). A realizat trio-ul gimnast „dintre craci”- termenul urban de identificare a intersecției în Y, acum sens giratoriu cu arteziană interzisă publicului- și asta unicat… mircian-, din zona actualei Case de Pensii, atunci elegantul Restaurant Lido. Trio destul de urât: gimnaste uriaşe cu trupuri… celulitice. Acum, sincer fiind, mă bucur că am avut o premoniție și statuia există, măcar ea! Altfel, lumea ar uita că la Deva cândva se făcea gimnastică de nivel mondial și olimpic, care a dominat lumea sportivă vreo 40 de ani. Deși statuia, repet, e urâtă, cu niște gimnaste-zdrahon, pe când cele adevărate erau doar niște copile și preadolescente. Dar, asta a fost viziunea realizatorului, care i-a dat feței lui Traian, de la Primărie, o ușoară asemănare cu a primarului finanțator.
A avut și unele realizări performante în creșterea și lansarea tinerilor edili. Un fost primar la Hunedoara și viceprimarul de rigoare au ajuns înaintea lui în pușcărie!
Rămân însă de la Mircia Aqualand-ul și Hala-piață. Telecabina mai puțin, pentru că ducea… nicăieri, rămânâd și acum doar… pușculiță de bani.
Azi, Deva pare așezată pe un zăcământ de aur, după excavații care au răscolit toate trotuarele din zona bulevardului Decebal. Dar, în final, după remodelarea Corso-ului din vechiul centru, a trotuarelor, cu anterioara remodelare a Pieței Arras, cu firele și cablurile electrice și de comunicații subterane, cu noile piste de biciclete – acțiuni începute în mandatul fostului primar Petru Mărginean!- , măcar ca aspect, Deva va avea o nouă… față. Bună de pozat. Atât!
Precum fotografia de mai jos, mai reușită decât realitatea… De pildă, realitatea din spatele Casei de Cultură-bălătia din buricul orașului.
Că destinație turistică, Deva nu poate deveni câtă vreme turismul este privit de la ferestrele Primăriei tot ca o pușculiță public-privată… De bani, evident!
