1- Pe când deveneam locuitor cu acte în regulă al Devei, orașul de vreo 50000 de locuitori părea o… stațiune de tratat nevroze. Nu se întâmpla aproape nimic, era de fapt o reședință administrativă, populată cu lucrători în birocrație, conțopiști, și un loc de tratat silicozele minerilor și preparatorilor, că atâta era economia așezării: mineritul și prepararea primară a neferoaselor. La… Preparație, însoțindu-l pe tânărul inginer Nicolae Stanca, un nenea Gheorghe i se adresa: „Apăi, dom’ inginer, eu mai torn o ulcică de cianură, ca să fim siguri că-i bun preparatul”. Și n-a murit nimeni, dar cianura a intrat în folclorul politic, mai toxică decât substanța… Cum nici la Certej nu a murit nimeni… cianurat la accidentul din 1971, dar de-atunci se minte mereu.
Deva mai era și locul de dres oasele bătrâne și rupte în subteran, la vechea Baie Sărată. Care, grație unui pasionat și profesionist medic, dr. Ioachim Oană, este astăzi un modern staționar de balneologie și fizioterapie. În spatele căruia, pe un spațiu viran, a fost amenajat un teren de handbal, pe care s-a dezvoltat echipa feminină Sănătatea, mama marii echipe ce va deveni U-REMIN Deva. Un spital cu 100 de paturi (acum vreo 700), un dispensar TBC, trei farmacii (acum peste 30), Liceul Decebal-de elită, Liceul Pedagogic- la fel, un cămin cultural în Ceangăi, o grădină de vară -scenă, ecran cinema, cam în spatele Catedralei, unde e blocul mamut, la parterul căruia s-a deschis elegantul Paty-Bar. Care… o lansa în Deva pe amețitoarea Bloody-Mary. Un cinematograf, ba chiar două- cu cel de la Sala Arta. Unde funcționa Teatrul de Estradă, unul dintre cele mai cunoscute și respectate din țară. Pe scena sa cânta Doina Badea, care ar trebui să dea nume propriu unui așezământ botezat tautologic: Teatru de Artă, de parcă teatrul nu ar fi artă… Teatru în care avea stagii permanente Stela Popescu, iar Lucian Radulian era un celebru artist de estradă-comedie, ca și cuplul coregrafic Elly și Tică Hanea și orchestra maestrului Ștefan Răduț.
După primele edificii ale industrializării socialiste- Fabrica de ciment de la Chișcădaga și Termocentrala Mintia-, orașul Deva a ajuns și mai celebru prin cantitatea de emanații toxice pe cap de locuitor, praf și fum de la cele două mari uzine. Ca după decembrie 1989, conducătorii marilor poluanți să devină, culmea ironiei, mari activiști ecologiști și candidați ai aceste noi formațiuni politice la locuri în noul Parlament, ce se declara democratic! Tocmai foștii responsabili ai poluării excesive deveneau îngeri păzitori! În timp ce singurul ecologist veritabil din județ, încă în vremea la care această preocupare era privită chiorâș, dr. Cornel Stoica, Dumnezeu să-l odihnească, de la Spitalul CFR din Simeria, se lupta pentru sănătatea oamenilor și a apelor cu o energie molipsitoare, dar a fost trecut pe lista candidaților pe un loc sigur neeligibil. Nu-i vorbă, nici candidații de frunte nu au primit voturi, ecologismul fiind și atunci, ca și acum, privit tot chiorâș. Mai cu seamă după ce s-a văzut că pretinșii ecologiști naționali intraseră în afaceri cu deșeurile deversate în România (trenuri întregi cu deșeuri, unele toxice, ocupau liniile de garare din micile stații CFR).
Apoi, vreo 20 de mari unități economice de interes național, vreo patru CAP-uri – de care răspundeau cu funcția și cu capul primarii acelei foste urbe de tratat nevroze și oase- au conferit Devei și un oarece status industrial. (Dacă, de pildă, la Termocentrala Mintia capacitatea de producție scădea sub 900 MgW într-o zi, zbirul prim-ministru Dăscălescu se afla a doua zi la Deva să vadă el personal „cine sabotează economia națională?”). Un primar- culmea, nu rețin niciun nume, nici măcar al aceluia care a oficiat căsătoria noastră, semn că nu aveau importanță, pentru că doar îndeplineau sarcini, nu trebuia să aibă acțiuni și inițiative personale, precum cei de după 1989-, un viceprimar, Minică Neagoe fiind unul de cursă lungă, mijloc fix… sub doi primari, și vreo 30 de salariați răspundeau de acel uriaș patrimoniu economic. După isteria industrializării- termenul aparține propagandiștilor de modă nouă-, a urmat isteria distrugerii, bucată cu bucată, a marilor unități economice: minele Deva și Muncelu, Preparația, Uzina de reparații utilaje miniere, REMIN, care a dat nume și unei glorioase echipe de handbal feminin, Țesătoria de mătase, Industrializarea laptelui, ICITPLICIM (CEPROMIN)), Centrala Minereurilor Neferoase, ACMRUE, Șantierul Termoconstrucția; în sfârșit, de dată recentă, și Termocentrala Mintia. Și ar fi dispărut și Cimentul de la Chișcădaga dacă fabrica ar fi rămas a României…
Azi, în general nici primarii, nici vice-ii lor, câte doi-trei și prin rotație, nici consiliul local ales, nici sutele de salariați nu prea au răspunderi… Unități economice proprii- canci, servicii publice proprii- cât se poate de rare, dacă se poate deloc, fiind externalizate cu instrumentul acela parcă special conceput pentru mijlocirea afacerilor cu statul, numit (perfid!) parteneriat public- privat.
(Va urma).
