… Adică, în 1857 România de-atunci/ Principatele Române, dădea ora exactă în producția mondială de țiței, cu 275 de tone, din care 80 la sută extrase în Buștenari, comuna Telega, din Prahova. Care Telega mai înainte de petrol a fost cel mai mare furnizor de sare, la concurență cu Salzburgul de atunci. Dar unde e Telega, azi pe cale de dispariție și de hartă, și unde e Perla Austriei?…
…Adică, România are rezerve de gaze naturale dovedite de 100 miliarde metri cubi. Cea mai mare parte a resurselor de gaze naturale ale României sunt situate în Transilvania, Moldova, Muntenia și Marea Neagră, cu aproximativ 75% din ele aflându-se în Transilvania, în special în județele Mureș și Sibiu. Cel mai mare câmp de gaze naturale din România se află la Deleni, descoperit în 1912 și se află între comuna Băgaciu și Județul Mureș cu rezerve dovedite de 85 miliarde metri cubi. Alte câmpuri de gaze naturale sunt cele de la Filitelnic (40 miliarde metri cubi), câmpul de la Roman-Secuieni (24 miliarde metri cubi), Voitinel (11,8 miliarde metri cubi), Ghercești (11 miliarde metri cubi) și Sărmășel (10 miliarde metri cubi), toate cu rezerve mai mari de 10 miliarde metri cubi. În prezent, România are a treia rezervă de gaze din Uniunea Europeană, imediat după Olanda și Marea Britanie. ( Sursa: Wikipedia).
… Adică, în 1882, anul în care Thomas Edison punea în funcțiune, la New York, prima centrală electrică din lume, acelaşi lucru se întâmpla şi la Bucureşti. Centrala, amplasată pe Calea Victoriei, alimenta iluminatul exterior al Teatrului National şi al Grădinii Cişmigiu. În acelaşi an, a avut loc primul transport de electricitate între centrală şi Palatul Cotroceni. Dacă la Bucureşti s-a folosit mai întâi curentul continuu, la Timişoara a fost instalată, în anul 1884, prima centrală electrică de curent alternativ din România. Cei 30 kW asigurau funcţionarea mai multor becuri pentru iluminatul public, transformând Timişoara în cel dintâi oraş din Europa unde s-a folosit curentul alternativ pentru iluminatul străzilor.
…Iar noi, trăitorii de azi, urmașii, cum ar veni, unui neam care deține priorități în Lume în domenii fundamentale ale economiei și ale vieții, primim de-o vreme niște facturi colorate, cu un design aparte, pe multe pagini, scrise într-o limbă pe care nu o știm citi, oricâtă școală am avea… Ba, pare că tocmai stufoșenia de termeni, cifre și simboluri tehnice este șmecheria cu care furnizorii aceștia cu nume străine ne prostesc. (Măcar la vremea lor, acele priorități petroliere erau botezate conținând și cuvinte derivate din numele țării, Steaua Română, Societatea Româno-Americană). Încărcând informația despre preț cu lămuriri, care să ne convingă despre câtă transparență dau dovadă. Dar, de fapt ele ascund hoțiile cu care umflă costurile în folosul lor.
Iar guvernanții și trompetele lor media ne prostesc conștient, că au pe cine, prostia fiind cel mai mare succes productiv în ultimii 25 de ani, coordonat tot conștient, prin scăderea controlată a calității educației și învățământului. Bătând toba cu pandemia, criza energetică, războiul din Ukraina, și, de două săptămâni, cu incendiile și seceta, iar când plouă, cu inundații și distrugeri… Chiar așa? Ukraina este singurul producător de grâu și floarea-soarelui din lume? Are desigur priorități de locul 4-6 în câteva domenii. Dar parcă în ultimi 3 ani România era cam pe locul 3 la grâu și porumb, la floarea-soarelui, în UE…
Trăim însă sub invazia proștilor. Am fost și suntem învățați să devenim proști. La școală, la televizor și din ziare. De prin 1995 presa a început tabloidizarea, editând ziare viu colorate, cu texte scurte, puține, frivole, cu poze multe, mari, cu gagici și gagicari dedulciți la golănii… Care au avut efectul mărgelelor colorate, oglinzilor și sclipiciurilor cu care au fost colonizate țări asiatice, africane, insule și arhipelaguri. (La ora asta toate ziarele așa-zis centrale din România nu adună numărului de pagini pe zi ale cotidianului L’Equipe).
