Mărturisec că ieri nu am votat. Este pentru prima dată! După cum, prima paricipare la vot a fost precedată de o înjurătură mai lungă decât cea mai mai lungă înjurătură în limba maghiară. Pe care nu am reușit să o învăț. Balic, cazat în unul dintre căminle complexului studențesc Hașdeu din Cluj, și ajuns cu greu în noaptea precedentă în patul de cămin, al 6-lea într-o cameră proiectată pentru 4 paturi, deci cel din dreptul ușii de intrare, pe la ora 5, când de-abia adormisem, o tobă mai mare decât a lui Manolo, celebrul suporter al naționalei Spaniei, pe care o voi atinge peste vreo 20 de ani, bubuia la urechea mea stângă, care de atunci zuruie continuu… Adică, fostul comandant al Armatei a 3-a Transilvania, generalul Haupt Otto Mircea, demobilizat, a ajuns, nu se știe de ce, șeful serviciului social al UBB, și și-a început misia studențească precum la Armată, cu fanfara. De atunci cam urăsc alegerile…
Până la…Duminica Orbului. Când, pornit cu colegul Nicu Gheorghiu, să scriem pentru prima dată sincer, adevărul, despre primele alegeri libere, credeam noi atunci, și chiar credeam!, am ajus pe Râu Mare, la barajul lui Viorel Dănilă. Un OM remarcabil, admirabil! În toate! Profesional, moral, fizic, puternic, demn, integru și nu mă pot opri…Un om a cărui absență o resimt ca pe o pierdere personală. Atunci mi-a spus că își dorește „Să avem mintea și răspunderea să alegem un Parlament care să dea Țării legi bune!” A murit între timp, Dumnezeu să-l odihnească! Dorința lui nu s-a împlinit. Dimpotivă! Alegem mereu Parlamente tot mai proaste…
… M-aș fi prezentat la urne (eventual) pentru un vot fiului unui fost „Om de rugby”, care dă și nume stadionului de pe vremea când Știința Petroșani era Mare, cum era și rugby-ul românesc. Dar, fiind candidat al unui partid mereu perdant, ar fi fost un vot inutil irosit. Ieri am renunțat și la votul-abonament dat lui Gyula Winkler. Singurul europarlamentar hunedorean care e pe acolo cu treabă și cu folos. Dar, din motive strict personale azi nu mai are votul meu. Însă mă bucur că e acolo, unde îi este locul. Meritat!
În rest pentru ce m-aș fi dus la vot? Pe cine să votez? De ce să-l votez pe Oancea, de pildă? Ce are el cu PNL-ul? Ce fel de liberal poate fi unul care a aflat că a existat PNL abia după ce a fost viceprimarul lui Mircia? Unul căruia i-am promis un vot atunci când va eterniza memoria arhitectului Cornel Florea, liberal din primele zile de după decembrie 1989, școlit la… catedra venerabilului Paul Botez, Dumnezeu să-l odihnească! Și să redenumească Aleea Patriei (că Patria tot a devenit un termen vetust, ca să nu zic de rușine), Aleea Dr. Docent Octavian Floca, ca omagiu fostului locatar în blocul 3. Dar a fost mai importantă pentru el deșertificarea vechiului corso și a unei jumătăți de parc din fața Primăriei. Timp în care „Verzii” au tăcut, dar vor voturi și funcții…
Sigur, mă veți întreba de ce nu am fost să votez candidații PSD? Simplu. Pentru că, domiciliat în Deva, nu am dreptul, nici în caliatea de Cetățean de Onoare al Hunedoarei, să votez candidatul PSD la funcția de primar al municipiului Hunedoara. Aceasta fiind singura opțiune viabilă pentru a-mi da un vot actualului PSD. Adică, mai pe ocolite, exact cum orice liberal autentic hunedorean (dacă există vreunul) nu ar mai avea niciun reproș pentru Dan Bobouțanu dacă ar fi penelist! Ba, l-ar posta direct în cea mai înaltă funcție a organizației liberalilor-liberi de doctrină-, numai să nu mai fie de-al PSD-ului!
